Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of illegality in insurance subrogation claim prescribed under Civil Code Art. 2539(2)

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă la 04.05.2018, reclamanta S.C. A. S.A. le-a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. şi B. S.A. - Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să le oblige pe pârâte la plata către reclamantă a sumelor de 206.765,86 RON, reprezentând despăgubiri achitate în dosarul de daună nr. x* şi de 69.138,82 RON, cu titlu de dobândă legală, calculată de la data plăţii despăgubirilor şi până la data achitării întregului debit, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5239/13.09.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde a fost înregistrată sub acelaşi număr unic pe rolul secţiei a VI-a Civilă.

La 27.02.2019, reclamanta a modificat acţiunea, arătând că înţelege să se judece cu pârâtele B. S.A. şi S.C. C. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 3174/31.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pe cea a tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor B. S.A. şi C. S.A. şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1202A/02.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul şi a anulat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte dispoziţiile de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi de respingere a acţiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei şi, în vederea judecării procesului în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., a acordat termen de judecată la 06.11.2020.

Cu ocazia judecării cauzei după anularea sentinţei atacate, instanţa de apel a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin decizia civilă nr. 1502A/06.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, constatând prescris dreptul material la acţiune.

Împotriva acestei din urmă decizii civile reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a C. civ., referitoare la întreruperea prescripţiei extinctive prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată într-un termen de 6 (şase) luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă.

Sub acest aspect, recurenta a susţinut că intenţia sa a fost, fără putere de tăgadă, una serioasă, atât prin introducerea primei cereri de chemare în judecată, cât şi ulterior, prin introducerea celei de-a doua acţiuni promovate după renunţarea la recursul declarat împotriva hotărârii de perimare.

Totodată, a solicitat să fie avut în vedere efortul său depus în susţinerea acestei cereri de chemare în judecată, cel de a afla cine este răspunzător pentru paguba produsă, dar şi cel efectuat prin plata tuturor taxelor de timbru.

A mai subliniat că trebuie observată conduita pârâtelor care au invocat excepţia lipsei calităţii pasive, deşi acestea sunt singurele pe piaţa de profil din Bucureşti şi Ilfov, conform documentelor existente la dosarul cauzei.

În continuare, a prezentat aspecte legate de prescripţie, arătând că aceasta se înfăţişează ca o sancţiune a neexercitării dreptului în termenul legal, că există o funcţie educativă şi mobilizatoare a prescripţiei, dar şi o funcţie de întărire şi consolidare a raporturilor juridice. În acest context, a arătat că nu a încălcat niciuna dintre cele două funcţii ale prescripţiei, astfel încât să fie sancţionată.

De altfel, susţine recurenta-reclamantă, atitudinea sa a fost una constantă, iar intenţia a fost una serioasă în a recupera suma achitată cu titlu de despăgubire ca urmare a pagubei produse, iniţial prin demersurile cu privire la cei răspunzători de pagubă, prin demersurile cu privire la cauzele producerii evenimentului asigurat, iar apoi prin introducerea cererilor de chemare în judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 16.04.2021, intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, raportat la valoarea petitului cererii, în principal excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în contradictoriu cu S.C. B. S.A., excepţia nulităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 16.04.2021, intimata S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Faţă de data înregistrării cauzei pe rolul instanţelor Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând în mod prioritar, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prisma acesteia intimata a susţinut caracterul evaluabil al cererii de chemare în judecată care nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, astfel încât urmează a fi respinsă, având în vedere decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale şi prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, din perspectiva cărora sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în apel ulterior datei de 19.07.2017, indiferent de valoare.

Luând în analiză excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în criticile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc însă doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt; astfel, invocând presupusa încălcare a art. 2.539 alin. (2) teza a II-a C. civ., referitoare la întreruperea prescripţiei extinctive, recurenta a solicitat să fie avut în vedere efortul său de a afla cine este răspunzător pentru paguba produsă şi cauzele producerii evenimentului asigurat, în vederea recuperării sumei pe care a acordat-o cu titlu de despăgubire. Recurenta a mai relevat aspecte referitoare la conduita intimatelor care au invocat excepţia lipsei calităţii pasive a lor şi aspecte de ordin teoretic legate de prescripţie.

Astfel, reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Or modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, ce poate fi învestită exclusiv cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reiterarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi un al treilea grad devolutiv.

Deşi a reclamat încălcarea normelor de drept material care reglementează întreruperea prescripţiei extinctive prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată într-un termen de şase luni de la data când hotărârea de respingere sau anulare a rămas definitivă, recurenta face trimitere doar la situaţia de fapt privind demersurile sale pentru recuperarea despăgubirii achitate pentru evenimentul asigurat, subliniind eforturile de a afla persoana răspunzătoare, cauzele producerii evenimentului şi conduita pârâtelor.

Or, examinarea instanţei de recurs este limitată de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o reală şi autentică motivare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1502A/06.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.