Constitutional challenge to peremption ruling dismissed as time-barred and inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Secţia a II-a civilă) dismissed the appeal by the applicant company as partially time-barred and partially inadmissible, thereby upholding the lower court's decision (Court of Appeal Timişoara, decision no. 95/R/08.03.2021) that had previously rejected the applicant's request to refer a constitutionality exception and its appeal against a finding of peremption of a revision request. The dispute arose from the applicant's attempt to challenge a procedural ruling that its request for revision (against an earlier civil decision) was time-barred, which the applicant sought to overturn through successive appeals, including a challenge to the constitutionality of procedural provisions (Articles 416 and 420 of the Civil Procedure Code). The High Court held that under Article 29(5) of Law No. 47/1992, the appeal against the refusal to refer the constitutionality issue was subject to a strict 48-hour deadline from the ruling, which the applicant missed (filing on 12 April 2021, whereas the deadline expired on 10 March 2021), rendering that part of the appeal time-barred (Articles 181, 185 of the CPC). The court further ruled that the appeal against the substantive refusal of the prior appeal was inadmissible because the contested decision was final and not subject to further appeal under Article 634(1)(6) and Article 421(2) of the CPC, given that only decisions rendered in appeal or expressly provided by law can be challenged with this extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 416 C. proc. civ, art. 420 C. proc. civ, art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ, art. 415 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 416 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Constitutional challenge to peremption ruling dismissed as time-barred and inadmissible: 95/R/08.03.2021) that had previously rejected the applicant's request to refer a constitutionality exception and its appeal against a finding of peremption of a revision request. The dispute arose from the applicant's attempt to challenge a procedural ruling that its request for revision (against an earlier civil decision) was time-barred, which the applicant sought to overturn through successive appeals, including a challenge to the constitutionality of procedural provisions (Articles 416 and 420 of the Civil Procedure Code). The High Court held that under Article 29(5) of Law No. 47/1992, the appeal against the refusal to refer the constitutionality issue was subject to a strict 48-hour deadline from the ruling, which the applicant missed (filing on 12 April 2021, whereas the deadline expired on 10 March 2021), rendering that part of the appeal time-barred (Articles 181, 185 of the CPC). The court further ruled that the appeal against the substantive refusal of the prior appeal was inadmissible because the contested decision was final and not subject to further appeal under Article 634(1)(6) and Article 421(2) of the CPC, given that only decisions rendered in appeal or expressly provided by law can be challenged with this extraordinary remedy.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDetermines the 48-hour deadline for the appeal against the refusal to refer to the Constitutional Court, making the appeal out of time.
Imposes the sanction of lapse (decădere) for missing the procedural deadline, grounding the dismissal of the appeal as out of time.
Establishes the calculation method for the hourly deadline, used to determine that the 48-hour term expired.
Provides the basis for dismissing the appeal as inadmissible where it is lodged against a final decision that cannot be challenged by recourse.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2022
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La 28.02.2019, S.C. A. S.A. Lugoj, a înregistrat sub nr. x/2019 cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1430/A/12.12.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1645/23.11.2020, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a constatat perimată cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs, înregistrat sub acelaşi număr unic pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
În cadrul dosarului de recurs, revizuenta a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., sub aspectul aplicării art. 420 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi recursul revizuentei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs S.C. A. S.A. Lugoj, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.
În prealabil, a arătat că recursul promovat în cauză este admisibil deoarece calea de atac a recursului reglementată de Legea nr. 47/1992 nu este una extraordinară, ci una cu o natură juridică distinctă, ce rezultă din însuşi caracterul specific al legii speciale. În acest sens, a făcut referire la decizia nr. 321/09.05.2017, pronunţată de Curtea Constituţională şi a conchis că acest recurs se poate exercita până la ultima instanţă din ierarhia instanţelor, care în speţă corespunde secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurenta a mai arătat că, în lipsa dovezii de comunicare a hotărârilor pronunţate şi în situaţia în care s-a cerut judecarea în lipsa părţilor, termenul pentru perimare nu curge, iar prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă.
A subliniat faptul că procesul a fost ultima dată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu pe rolul Curţii de Apel Timişoara, iar invocarea din oficiu a perimării era posibilă doar dacă se relua procesul la solicitarea uneia dintre părţi.
De altfel, potrivit recurentei, prin art. 415 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. legiuitorul nu a prevăzut că redeschiderea judecăţii o face instanţa din oficiu, ci că aceasta se face doar la cererea părţilor.
Recurenta a conchis în sensul că este un abuz de drept redeschiderea judecăţii din oficiu pentru a se invoca perimarea şi, totodată, că art. 416 alin. (3) C. proc. civ. nu este aplicabil, deoarece nu s-a cerut redeschiderea cauzei de niciuna dintre părţile din proces, iar instanţa a sărit peste etapa de redeschidere a judecăţii şi nici nu a consemnat cauza care a stat la baza redeschiderii procesului suspendat iniţial.
Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului, fără a indica vreuna dintre ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
La 30.06.2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii şi tardivităţii recursului.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului a arătat că, în raport cu art. 457 alin. (1), art. 460 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 şi 6 şi alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, cu excepţia soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului a susţinut că, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., din analiza cererii de recurs reiese că aşa-zisele motive de nelegalitate invocate nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de casare instituite de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Privitor la excepţia tardivităţii recursului, intimata a relevat faptul că acesta a fost declarat cu nesocotirea termenului de 48 de ore de la pronunţare reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că soluţia a fost pronunţată la 08.03.2021, iar recursul declarat la 12.04.2021.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului.
La 30.06.2021, recurenta a răspuns la întâmpinare, arătând că recursul este admisibil, că termenul pentru declararea acestuia este de 30 de zile şi că se întemeiază pe dispoziţiile de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.
Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva dispoziţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă la ora zero a zilei următoare".
Cum hotărârea atacată a fost pronunţată la 08.03.2021, termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă la ora zero a zilei de 09.03.2021 şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 10.03.2021.
Recurenta a declarat calea de atac la data de 12.04.2021, după împlinirea termenului.
În considerarea argumentelor expuse, văzând dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, prin raportare la art. 175 alin. (1), art. 177 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va respinge ca tardiv recursul sub acest aspect.
Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Obiectul prezentului recurs este reprezentat de decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în soluţionarea unui alt recurs ce a vizat hotărârea de perimare a cererii de revizuire, exercitat în baza prevederilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare (...)".
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Aşadar, caracterul definitiv al hotărârii împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este determinat de dispoziţiile legale enunţate anterior, decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă fiind definitivă încă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs din perspectiva dispoziţiei de respingere a recursului cu care a fost învestită curtea de apel, calea de atac cu care a fost învestită în aceste condiţii instanţa supremă fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 185 C. proc. civ., rap. la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vâzând şi dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv recursul promovat împotriva dispoziţiei date în soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Cosntituţionale şi să respingă ca inadmisibil recursul promovat împotriva aceleiaşi decizii, în ceea ce priveşte dispoziţia dată în soluţionarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de aceeaşi recurentă împotriva aceleiaşi decizii, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă ca instanţă de recurs.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.