Duplicate revision petition violating uniqueness of appeal and res judicata in bankruptcy debt classification
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petition for revision filed by the judicial liquidator of a bankrupt entity against a Court of Appeal decision that had mandated the distribution of 540,002.48 RON as a current debt, leaving the lower appellate ruling in force, while also rejecting the creditor's request for litigation costs. The dispute centered on a contested administrative measure in bankruptcy proceedings, where the revisionist argued that the appellate court violated the res judicata principle by recharacterizing a portion of a damages claim previously adjudicated under a different priority tier. The decisive legal basis for the dismissal was Article 460(1) of the Code of Civil Procedure, which establishes the principle of the uniqueness of the appeal, finding that the petitioner had submitted an identical revision request in a parallel case already decided by the Supreme Court, thereby infringing upon the authority of the prior judgment and the prohibition against duplicate litigation on the same cause and object.
Legislator headnote
AI generatedart. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, art. 161 pct. 4 din Legea nr. 85/2014, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 460 alin. (1) C. proc. civ, art. 460 C. proc. civ, art. 511 C. proc. civ; Duplicate revision petition violating uniqueness of appeal and res judicata in bankruptcy debt classification: Principiul unicităţii consacrat de art. 460 C. proc. civ. presupune că o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu o cale de atac doar o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si Fiscal sub nr. x/2019/a9, S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.A., prin lichidator judiciar C.. şi intimaţii-creditori D. S.A., S.C. E. S.R.L. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea măsurii privind respingerea cererii de plată, în sensul obligării lichidatorului judiciar la efectuarea distribuirii sumei de 540.002,48 RON, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 20 C. civ./25.05.2021, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L.
Prin decizia nr. 333/13.10.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia şi a dispus obligarea lichidatorului judiciar la efectuarea distribuirii sumei de 540.002,48 RON.
La 12.11.2021, B. S.A., prin lichidator judiciar C.., a formulat cerere de revizuire a deciziei menţionate mai sus, prin care a solicitat anularea acesteia, iar pe fond, respingerea apelului.
În motivare, a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o decizie cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 163/12.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Revizuenta a arătat că ambele decizii pronunţate de curtea de apel privesc aceeaşi chestiune litigioasă, respectiv încadrarea creanţei S.C. A. S.R.L., chiar dacă în primul dosar este vorba despre o acţiune în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar obiectul celei de-a doua acţiuni este o contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar.
A subliniat că ceea ce se încalcă prin decizia a cărei retractare o solicită este această chestiune litigioasă tranşată definitiv prin decizia nr. 163/12.05.2021, anume încadrarea creanţei reprezentând despăgubiri în temeiul art. 123 alin. (4), raportat la art. 161 pct. 4 din Legea nr. 85/2014, respectiv înscrierea ei în ordinea de priorităţi prevăzută de textul de lege indicat.
Sub acest aspect a relevat că, deşi creanţa reprezentând despăgubiri este în cuantum total de 1.955.255,89 RON, iar aceasta s-a născut în perioada falimentului (aspect tranşat definitiv prin decizia iniţială), potrivit deciziei nr. 163/12.05.2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, o parte din aceasta, în cuantum de 1.415.253,41 RON, trebuie încadrată în art. 161 pct. 4, rap. la art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar conform deciziei nr. 333/13.10.2021, cealaltă parte, în cuantum de 540.002,48 RON, trebuie achitată cu prioritate fiind creanţă curentă, conform documentelor din care rezultă, potrivit art. 102 alin. (6) din acelaşi act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost depusă la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, instanţă care din oficiu a invocat excepţia necompetenţei sale materiale.
Prin decizia nr. 437/09.12.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa în favoarea instanţei supreme.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 03.01.2022.
La termenul de astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, asupra căreia reţine următoarele:
Revizuenta B. S.A., prin lichidator judiciar C.., a înregistrat la 12.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă prezenta cale de atac de retractare a deciziei nr. 333/13.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, aceasta fiind ulterior declinată în favoarea Înaltei Curţi, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 03.01.2022, sub nr. x/2019/a9.1.
O cerere de revizuire identică celei de faţă a fost transmisă prin poştă instanţei supreme la 15.11.2021 şi a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 16.11.2021, sub nr. x/2021, dosar în care prin decizia nr. 172/27.01.2022, cererea de revizuire a deciziei nr. 333/13.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ., "o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."
Principiul unicităţii consacrat de art. 460 C. proc. civ. presupune că o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu o cale de atac doar o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.
Este adevărat că art. 511 C. proc. civ. prevede mai multe termene de exercitare pentru cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., însă, în speţă, revizuenta nu a formulat două cereri de revizuire întemeiate pe motive diferite, ci a înregistrat o cerere de revizuire identică atât pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, cât şi pe rolul instanţei supreme.
Pe de altă parte, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată", iar în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) din acelaşi act normativ, "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".
Prin urmare, având în vedere că într-o cerere de revizuire identică celei ce face obiect al prezentului dosar a fost pronunţată decizia nr. 172/27.01.2022 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cererea de revizuire de faţă promovată cu încălcarea principiilor autorităţii de lucru judecat şi unicităţii căii de atac urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli, faţă de prevederile art. 452 raportat la art. 494 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei nr. 333/13.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Respinge cererea intimatei S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.