Inadmissibility of recourse against final appellate decision on insolvency creditor list under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 19 martie 2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019/a5, contestatoarea A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, admiterea creanţei salariale în cuantum net de 81.549 RON;

- admiterea probei cu înscrisurile anexate cererii de înscriere la masa credală şi înscrisuri noi reprezentate de înscrisurile emise de contabilul B. S.A. Câmpina;

- admiterea probei cu o expertiză în dreptul muncii şi, ca urmare a expertizei solicitate, administratorul judiciar să fie în măsură a reface tabelul definitiv al creanţelor S.C. C. S.A., publicat la data de 10 martie 2021, în sensul înscrierii în tabelul definitiv al creanţelor societăţii a reţinerilor nelegale şi abuzive din drepturile salariale atât ale contestatoarei, cât şi ale soţului, mamei şi tatălui acesteia, persoane care au încheiat contracte de împrumut cu B., cu precizarea că debitoarea S.C. C. S.A. nu a pus la dispoziţia administratorului judiciar şi a instanţei de judecată toate înscrisurile în baza cărora a procedat la înregistrări contabile, B. neregăsindu-se de altfel nici în tabelul creditorilor S.C. C. S.A.;

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 67 alin. (1) lit. c), art. 61, art. 99, art. 75 şi următoarele, art. 111 alin. (2) şi art. 113 din Legea nr. 85/2014, Legea nr. 31/1990, art. 5 din Legea nr. 53/24.01.2003, actualizată.

Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 251 din 12 mai 2021, a respins contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva tabelului definitiv, întocmit de administratorul judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., D.., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 299 din 23 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 251 din 12 mai 2021 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu debitoarea C. S.A., reprezentată de administratorul special E. şi administratorul judiciar D.., precum şi cu pârâţii B. S.A., prin preşedinte F. şi F. - director economic al C. S.A.

Împotriva acestei decizii, recurenta-contestatoare A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi următ. din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019/a5, la data de 8 noiembrie 2021.

Intimata S.C. C. S.A., prin administrator special E., şi intimatul D.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii acestuia.

Recurenta-contestatoare A. a formulat răspuns la întâmpinări.

Prin rezoluţia din 26 ianuarie 2022 s-a fixat termen la data de 10 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata S.C. C. S.A., prin administrator special E., şi de intimatul D.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., conform art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar".

Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are următorul conţinut:

"curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din acelaşi act normativ, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează contestaţia formulată de orice persoană interesată împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar în cadrul unui dosar de insolvenţă este supusă numai apelului.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva tabelului definitiv, întocmit de administratorul judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., D..

Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa nr. 251 din 12 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, iar în apel, prin decizia nr. 299 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Faţă de conţinutul prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. j) din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 299 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă are caracter definitiv de la data pronunţării.

Întrucât este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., rezultă că decizia anterior evocată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, potrivit cărora "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 din C. proc. civ., şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 299 din 23 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 299 din 23 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2022.