Motor liability insurance award on death claim left standing as appeal inadmissible under procedural bar

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta G. S.A. şi cu intervenientul forţat H., au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

1. către reclamantul A. (în calitate de tată al defunctului I.): 1.000.000 (un milion) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza I şi art. 2.226 din C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017;

2. către reclamanta B. (în calitate de mamă a defunctului I.): 1.000.000 (un milion) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza I şi art. 2.226 din C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017;

3. către reclamanta C. (în calitate de soră a defunctului I.): 1.000.000 (un milion) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza I şi art. 2.226 din C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017;

4. către reclamanta D. (în calitate de bunică maternă a defunctului I.): 500.000 (cinci sute de mii) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza I şi art. 2.226 din C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017;

5. către reclamantul E. (în calitate de unchi al defunctului I.): 500.000 (cinci sute de mii) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza I şi art. 2.226 din C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017;

6. către reclamantul F. (în calitate de unchi al defunctului I.): 500.000 (cinci sute de mii) de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) teza I şi art. 2.226 din C. civ., art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (2) lit. a) şi art. 23 din Legea nr. 132/2017;

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.349 şi art. 1.391 alin. (2) din C. civ., Legea nr. 132/2017.

Tribunalul Ilfov, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3746 din 14 decembrie 2020, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta G. S.A. şi cu intervenientul forţat H.; pârâta G. S.A. la plata următoarelor sume, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale: 25.000 euro în favoarea reclamantei B., 20.000 euro în favoarea reclamantului A., 6.000 euro în favoarea reclamantei C., 2.000 euro în favoarea reclamantei D., 1.000 euro în favoarea reclamantului F. şi 1.000 euro în favoarea reclamantului E.; a respins cererea de cheltuieli formulată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 837A din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanţii-reclamanţi A., B., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 3746 din 14 decembrie 2020 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. S.A. şi cu intimatul-intervenient forţat H.; s-a respins ca nefondat şi apelul formulat de apelanta-pârâtă G. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; s-au admis apelurile formulate de apelantele-reclamante C. prin reprezentant legal B. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 3746 din 14 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. S.A. şi cu intimatul-intervenient forţat H.; s-a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că: pârâta a fost obligată să plătească reclamantei C. suma de 10.000 EUR, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale; de asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei D. suma de 8.000 EUR, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în apel; definitivă.

Împotriva acestei decizii, recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal B., D., F., E. şi B. au declarat recurs principal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21 octombrie 2021.

Recurenţii-reclamanţi au apreciat că decizia instanţei de apel este nelegală întrucât cuprinde motive contradictorii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

La data de 25 noiembrie 2021 intimatul-reclamant A. a transmis întâmpinare şi recurs incident, prin care a solicitat admiterea recursului promovat de recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal B., D., F., E. şi B. şi admiterea recursului incident.

Recursul incident a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 491 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă G. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului principal şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil; totodată, a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru lipsa motivării, iar pe fond, a formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

La data de 14 decembrie 2021 s-au comunicat recurenţilor-reclamanţi C. prin reprezentant legal B., B., D., E. şi F. întâmpinările formulate în cauză de intimatul-reclamant A. şi de intimata-pârâtă G. S.A., precum şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant A..

Prin rezoluţia din 11 ianuarie 2022 s-a fixat termen la data de 10 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 din C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului principal, invocată de către intimata-pârâtă G. S.A. prin întâmpinare, care are prioritate faţă de excepţia nulităţii recursului, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, apreciind că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 din C. proc. civ. (adoptat prin Legea nr. 134/2010) şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul principal are ca obiect decizia civilă nr. 837A din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţii vătămaţi de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată - 26 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil şi recursul incident declarat în cauză de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 837A din 13 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi articol stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Aceasta înseamnă că recursului incident şi recursului provocat le sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu respectarea dispoziţiilor speciale din procedura recursului.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., "intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului, în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe".

Din conţinutul acestui text de lege, aplicabil în faza procesuală a recursului, se desprinde concluzia că legitimare procesuală activă în recursul incident are intimatul din recursul principal, iar legitimare procesuală pasivă în recursul incident are "partea potrivnică" intimatului, adică partea faţă de care intimatul are interese contrare şi care a declarat recursul principal.

Or, în speţă, recursul incident a fost declarat de reclamantul A., care are aceleaşi interese şi aceeaşi poziţie procesuală cu recurenţii din recursul principal - reclamanţii C. prin reprezentant legal B., D., F., E. şi B..

Prin urmare, reclamantul A. nu poate să formuleze recurs incident în condiţiile în care recursul principal nu este declarat de către partea potrivnică (faţă de el), respectiv intimata-pârâtă G. S.A.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal B., D., F., E. şi B. împotriva deciziei civile nr. 837A din 13 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiaşi decizii, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2022.