Legal interest accrual date in tort: from date of illicit act versus judicial confirmation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, leaving the lower court's decision in force that obliges the defendant to pay legal interest on multiple postal service invoices issued between 2005 and 2009, with interest accruing from the date each invoice was issued rather than the date of the final judgment. The dispute centered on whether legal interest in a civil liability context begins from the date of the illicit act (issuance of credit notes) or the date of judicial confirmation, and whether the appellate court properly evaluated evidence regarding the timing of service payments and discounts. The Court held that the appellate court correctly applied Article 1088 of the Civil Code of 1864, ruling that under the principle of full reparation of damage in tort, legal interest on monetary obligations accrues from the date the illicit act caused the damage. The Court further rejected the appellant's challenge to the factual findings, emphasizing that cassation review does not permit re-evaluation of evidence or reassessment of the factual matrix established by the devolutionary appellate instance, which enjoys sovereignty in proof evaluation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1088 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ; Legal interest accrual date in tort: from date of illicit act versus judicial confirmation: Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 martie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 24 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.193.104 RON, reprezentând dobânda legală aferentă perioadei 15 iulie 2005-2 februarie 2016.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 şi O.G. nr. 13/2011.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 3 octombrie 2017 a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
La ultimul termen de judecată, reclamanta a precizat că solicită plata dobânzii începând cu data plăţii fiecărei facturi în parte.
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata dobânzii legale prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2001, pentru perioada 15 iulie 2005-31 august 2011, şi de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, pentru perioada 1 septembrie 2011-2 februarie 2016, începând cu data scadenţei fiecărei sume de bani până la 2 februarie 2016, pentru următoarele sume de bani: 67.061,95 RON, scadentă la 03.08.2005; 67.332,44 RON, scadentă la 31.08.2005; 26.737,08, scadentă la 30.09.2005; 195.949 RON, scadentă la 30.11.2005; 72.547,89 RON, scadentă la 31.12.2005; 98.099,81 RON, scadentă la 31.01.2006; 81.110,46 RON, scadentă la 28.02.2006; 70.410,07 RON, scadentă la 31.03.2006; 85.484,43 RON, scadentă la 29.04.2006; 82.727,06 RON, scadentă la 31.05.2006; 61.558,22 RON, scadentă la 30.06.2006; 21.604,98 RON, scadentă la 31.07.2006; 40.431 RON, scadentă la 31.08.2006; 27857,57 RON, scadentă la 29.09.2006; 19.375,3 RON, scadentă la 31.10.2006; 43.694,8 RON, scadentă la 30.11.2006; 19.154,11 RON, scadentă la 30.12.2006; 6.668,5 RON, scadentă la 31.12.2006; 614,5 RON, scadentă la 31.12.2006; 50.061,75 RON, scadentă la 31.01.2007; 28.114,61, scadentă la 28.02.2007; 59.348,04 RON, scadentă la 31.03.2007; 35.000 RON, scadentă la 2.05.2007; 30.000 RON, scadentă la 3.05.2007; 18.945,63 RON, scadentă la 4.05.2007; 80.000 RON, scadentă la 31.05.2007; 5.000 RON, scadentă la 4.06.2007; 7.313,81 RON, scadentă la 5.06.2007; 51.678,26 RON, scadentă la 30.06.2007; 34.674,24 RON, scadentă la 31.08.2007; 187.305,15 RON, scadentă la 31.08.2007; 145.221,81 RON, scadentă la 10.10.2007; 91.043,92 RON, scadentă la 8.11.2007; 93.675,88 RON, scadentă la 6.12.2007; 69.867,67 RON, scadentă la 31.12.2007; 30.000 RON, scadentă la 4.01.2008; 12.339,96lei, scadentă la 7.01.2008; 118.594,23 RON, scadentă la 29.02.2008; 55.000 RON, scadentă la 29.02.2008; 73.218,04 RON, scadentă la 10.03.2008; 40.000 RON, scadentă la 1.04.2008; 27.994,63 RON, scadentă la 2.04.2008; 257.328,45 RON, scadentă la 30.04.2008; 198.360,83 RON, scadentă la 30.05.2008; 137.688 RON, scadentă la 30.06.2008; 73.899,38 RON, scadentă la 31.07.2008; 93.156,75 RON, scadentă la 29.08.2008; 164.744,93 RON, scadentă la 30.09.2008; 115.807,39 RON, scadentă la 31.10.2008; 80.395,13 RON, scadentă la 28.11.2008; 68.192,51 RON, scadentă la 31.12.2008; 158.470,04 RON, scadentă la 3.02.2009; 63.358,11 RON, scadentă la 2.03.2009; 68.778,56 RON, scadentă la 30.04.2009; 27.932,66 RON, scadentă la 30.04.2009; 104.433,2 RON, scadentă la 29.05.2009; 59.187,32 RON, scadentă la 30.06.2009; 36.075,08 RON, scadentă la 31.07.2009.
Prin decizia civilă nr. 92 din 21 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de Compania Naţională Poşta Română S.A.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Compania Naţională Poşta Română S.A., solicitând instanţei să admită calea de atac formulată, să caseze hotărârea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susţine că au fost încălcate normele de drept material prevăzute de art. 1088 C. civ. din 1864 în ceea ce priveşte data de la care se datorează dobânda legală şi că în mod greşit curtea de apel a reţinut că aceasta curge de la data producerii prejudiciului, şi nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească. Mai arată că instanţa de apel a confundat dreptul la discount cu obligaţia de plată efectivă a discountului, obligaţie care devenea exigibilă la momentul la care intimata-reclamantă achita contravaloarea serviciilor poştale. În opinia recurentei, dobânda legală nu se calculează de la data emiterii facturilor storno deoarece intimata-reclamantă nu a achitat în integralitate serviciile poştale.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel nu a analizat materialul probator depus şi nu a verificat care a fost data la care intimata-reclamantă a plătit mai mult pentru serviciile poştale şi la care a beneficiat de un discount mai mic.
Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, semnată prin lichidator judiciar, prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.
La data de 3 noiembrie 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2022 s-a admis în principiu recursul, acordându-se termen la 9 martie 2022.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În ceea ce priveşte criticile care se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1088 C. civ. de la 1864, Înalta Curte le va înlătura, constatând că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale incidente.
Criticile referitoare la soluţionarea greşită în ceea ce priveşte data de la care se datorează dobânda legală şi că în mod eronat curtea de apel a reţinut că aceasta curge de la data producerii prejudiciului, şi nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească, nu vor fi însuşite de Înalta Curte, deoarece instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1088 C. civ. de la 1864, în conformitate cu care:
"La obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aplicând prevederile art. 1088 C. civ. de la 1864 la situaţia de fapt, instanţa de apel a constatat că dobânda curge de la data săvârşirii faptei ilicite, când s-a produs prejudiciul, respectiv de la momentul emiterii facturilor storno, iar nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească, astfel că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul pe acest aspect.
Astfel cum s-a stabilit în doctrină şi jurisprudenţă, în cazul răspunderii civile delictuale, conform principiul reparării integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă repararea întregului prejudiciu, respectiv prejudiciul efectiv, cât şi beneficiul nerealizat, care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor la nivelul dobânzii legale. În privinţa datei de la care se va calcula dobânda legală, în cazul răspunderii civile delictuale, dobânda curge de la data producerii faptei ilicite, întrucât în privinţa reparării prejudiciului produs persoanei păgubite trebuie avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului. Or, acest prejudiciu s-a produs în patrimonial persoanei păgubite chiar de la data producerii faptei ilicite şi trebuie reparat cu începere de la această dată, sens în care, Înalta Curte reţine că în mod legal a constatat Curtea de apel că dobânda curge de la data săvârşirii faptei ilicite, respectiv de la momentul emiterii facturilor storno, iar nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească.
Referitor la criticile prin care recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel nu a analizat materialul probator depus şi nu a verificat care a fost data la care intimata-reclamantă a plătit mai mult pentru serviciile poştale şi la care a beneficiat de un discount mai mic, în realitate, recurenta îşi manifestă nemulţumirea faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, în urma analizării probatoriului administrat.
Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt.
Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că nu pot forma suportul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurenta-pârâtă cu privire la modul în care instanţa de apel a analizat probele referitoare la situaţia de fapt stabilită de aceasta.
Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei civile nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei civile nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.