Judicial recusal in labor dispute: statutory incompatibility requires prior ruling on merits, not mere handling of connected cases

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1480 din 20 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins acţiunea formulată în cadrul unui conflict individual de muncă de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C.., a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva chematei în garanţie S.C. D. S.R.L., a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului A., formulată de chemata în garanţie S.C. D. S.R.L. şi a obligat reclamantul la plata sumei de 9.513,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei C..

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel intervenienta S.C. D. S.R.L. şi reclamantul A. şi apel incident pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C..

La termenul de judecată de la 15 octombrie 2020 A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.

Prin încheierea de şedinţă nr. 70 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de A..

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs A. şi S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze încheierea de şedinţă nr. 70 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Motivele invocate de către recurentul-reclamant sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs se susţine, în esenţă, că există conexitate între dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2018 întrucât acestea au petite aproape identice, iar completul de judecată care a judecat dosarul nr. x/2018 este acelaşi cu cel care judecă dosarul nr. x/2018. Acest complet, arată recurentul, s-a pronunţat asupra probatoriului administrat în cadrul dosarului nr. x/2018, dosar la care a fost ataşat şi dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Hunedoara, precum şi asupra cererii de intervenţie accesorie formulată de S.C. D. S.R.L. Aceeaşi parte apreciază că există suficiente motive de incompatibilitate pentru admiterea cererii de recuzare.

Recurentul susţine că i-au fost încălcate drepturile ocrotite prin art. 41 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 şi art. 13 din Convenţia CEDO şi art. 41 şi art. 42 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ.

Recurenta S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare şi recurs împotriva încheierii de şedinţă nr. 70 din 20 octombrie 2020. Prin memoriul de recurs susţine, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile obiective de imparţialitate a instanţei de judecată din dosarul nr. x/2018 pentru că membrii completului au soluţionat o parte din cererile din dosarul de apel nr. x/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia.

La 26 februarie 2021 intimata C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. D. S.R.L., în esenţă, ca inadmisibil/prematur.

La 1 martie 2021 intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. D. S.R.L., în esenţă, ca inadmisibil/prematur.

Pe baza cererilor de recurs şi a întâmpinărilor, în temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent.

La data de 3 noiembrie 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022 s-a respins excepţia prematurităţii şi s-au admis în principiu recursurile, acordându-se termen la 9 martie 2022.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, se impune precizarea faptului că, deşi recurentul-reclamant A. a invocat motivul de recurs reglementat de pct. 1 şi 7 al art. 488 C. proc. civ., criticile prin care susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., vizează încălcarea unor norme de procedură, aşa încât susţinerile sale vor fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

De asemenea, faţă de faptul că recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L a invocat prin memoriul de recurs că nu sunt îndeplinite condiţiile obiective de imparţialitate a instanţei de judecată din dosarul nr. x/2018 pentru că membrii completului au soluţionat o parte din cererile din dosarul de apel nr. x/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia, susţineri care vor fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza în mod unitar recursurile celor două părţi, deoarece ambele invocă încălcarea regulilor de procedură cu privire la cazurile de incompatibilitate, reglementate de art. 41 şi 42 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 42 C. proc. civ. nu vor fi însuşite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte cazurile de incompatibilitate absolută, interzicând judecătorului care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza să judece aceeaşi pricină în apel, recurs, în căile extraordinare de atac sau în cazul trimiterii spre rejudecare. Totodată, art. 42 C. proc. civ. reglementează şi alte cazuri de incompatibiliate, iar la alin. (1) pct. 1 prevede: "judecătorul fiind de asemenea incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece."

Ipotezele reglementate nu sunt aplicabile în cauză deoarece situaţia premisă a acestui text de lege este aceea că judecătorul devine incompatibil atunci când a pronunţat o hotărâre prin care a tranşat fondul dreptului litigios sau când a judecat în temeiul unei excepţii de procedură sau de fond cu efect peremptoriu, fie a soluţionat pricina în primul ciclu procesual.

În speţă, recurenţii susţin că există conexitate între dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2018 întrucât acestea au petite aproape identice, iar completul de judecată care a judecat dosarul nr. x/2018 este acelaşi cu cel care judecă dosarul nr. x/2018, şi întrucît s-a pronunţat asupra probatoriului administrat în cadrul dosarului nr. x/2018, dosar la care a fost ataşat şi dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Hunedoara, există suficiente motive de incompatibilitate. O atare ipoteză nu se regăseşte între cele reglementate de prevederea legală a cărei încălcare este invocată de autoarele căii de atac.

Înalta Curte constată că prin încheierea recurată instanţa de apel a arătat care sunt argumentele pentru care a respins, ca neîntemeiată cererea de recuzare, făcând referire la textele legale incidente şi analizând actele dosarului, iar aspectele invocate de recurente au fost avute în vedere de instanţă la soluţionarea cererii.

Înalta Curte constată că în cauză, completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, în mod corect a reţinut că aspectele invocate de petent în cererea de recuzare nu sunt de natură să releve că prin soluţionarea dosarului nr. x/2018, din care a fost disjunsă prezenta cauză, completul de judecată s-ar fi antepronunţat şi în prezentul litigiu, nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 41 şi 42 C. proc. civ.

Faţă de argumentele anterior expuse, se constată că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare, bazată pe analiza motivelor invocate prin cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. SATU MARE împotriva încheierii nr. 70 din 20 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. SATU MARE împotriva încheierii nr. 70 din 20 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a I-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.