Costs appeal denied: unsuccessful partial appeal fails to shift litigation expenses to prevailing claimant.

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Asupra prezentului recurs, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă la 16.10.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 243.160,11 RON, cu titlu de debit contractual restant, aferent produselor livrate pârâtei în vederea comercializării pe parcursul relaţiei contractuale, constând în gaz petrolier lichefiat (GPL), sumă care să fie actualizată cu rata inflaţiei, la data plăţii efective.

Cu privire la bunurile aflate în custodia/depozitul pârâtei, în principal, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea bunurilor - proprietatea reclamantei, predate pârâtei în temeiul unui raport de custodie derivat din contractul de franciză nr. x/03.02.2012, respectiv: 816 buc. ambalaje AR, 4114 buc. ambalaje BG, 8 buc. ambalaje compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6.

În subsidiar a solicitat, în măsura în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, obligarea pârâtei la plata valorii de înlocuire a acestor bunuri; la plata dobânzii legale aferente debitului principal (valoarea stocului tampon), precum şi a dobânzii legale aferente echivalentului în bani a obligaţiei de restituire a bunurilor date în custodie/folosinţă, începând cu 03.02.2017 (dată de la care pârâta se află în întârziere cu privire la obligaţia de plată a acestui debit) şi până la plata efectivă a debitului restant, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2116 alin. (2), art. 1270, art. 1321, art. 2103, art. 1168, art. 1522, art. 1084, art. 1536 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 27 martie 2020, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis, în parte, cererea având ca obiect "acţiune în daune contractuale" formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 243.160,11 RON, cu titlu de debit contractual restant, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective; a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a bunurilor predate acesteia în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012, respectiv: 790 buc. butelii AR fără gardă; 4080 buc. butelii BG cu gardă; 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, sau, în măsura în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, a obligat pârâta la plata sumei de 1.052.325,04 RON reprezentând contravaloarea acestor bunuri; a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului principal (243.160,11 RON), calculată începând cu 03.02.2017 şi până la plata efectivă a debitului restant; a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente echivalentului în bani a obligaţiei de restituire a bunurilor date în custodie/folosinţă, calculată începând cu 08.05.2017 şi până la plata efectivă a sumei de 1.052.325,04 RON; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 9.468,2 RON reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 476 şi art. 479 C. proc. civ., admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanţe şi reţinerea cauzei spre rejudecare sau modificarea în parte a hotărârii, cu consecinţa admiterii doar în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantei, în sensul de a se dispune:

- în principal, obligarea sa la plata sumei de 96.420,55 RON, prin raportare la preţul practicat de reclamantă pe zona Bistriţa-Năsaud şi prin aplicarea reducerii comerciale prevăzută de art. 5.3.1 din contractul de franciză nr. x/03.02.2012, de 10 RON la primele 4.000 de butelii şi de 11 RON pentru ce depăşeşte acest număr;

- în subsidiar, a solicitat obligarea sa la plata sumei de 124.551,97 RON, prin raportare la preţul practicat de reclamantă conform contractului de franciză nr. x/03.02.2012 la data încetării lui, 03.02.2017, respectiv suma de 167.291,97 RON, la care să fie aplicată reducerea comercială prevăzută de art. 5.3.1 din contractul de franciză nr. x/03.02.2012, calculată de experta contabilă la valoarea de 42.740 RON, sub obiectivele 4 şi 5 ale raportului de expertiză;

- în ambele situaţii: dobânda legală să fie calculată începând cu data rămânerii definitive a deciziei şi până la plata efectivă a sumei.

- în principal, a solicitat înlăturarea obligaţiei de restituire a bunurilor predate în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012 ca fiind lipsită de interes şi, în subsidiar, menţinerea obligaţiei de predare a 790 buc. butelii AR fără gardă, 4080 buc. butelii BG cu gardă, 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, dar prin preluarea lor de către reclamantă de la depozitul său din Lechinţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud, punctul de lucru, conform prevederilor art. 4.2.9 din contract;

- a solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în primul ciclu procesual;

- în baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale, având în vedere că, încă de la momentul notificării sale iniţiale nu s-a opus pretenţiilor reclamantei, însă întinderea obligaţiilor pârâtei trebuia şi putea să fie clarificată pe cale de negociere, care a fost stopată cu rea-credinţă de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtei B. S.R.L. în sensul că a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare: înlăturată menţiunea din conţinutul dispozitivului referitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente echivalentului bănesc al obligaţiei de restituire a bunurilor solicitate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate ce nu contravin deciziei.

A fost respinsă cererea intimatei reclamante privitoare la cheltuielile de judecată din apel.

Petenta B. S.R.L. a formulat cerere de îndreptare/completare a deciziei civile nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin obligarea reclamantei, potrivit art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale, constând în onorariu de avocat fond şi apel şi taxă judiciară de timbru apel.

Prin decizia civilă nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2018, a fost admisă cererea de completare a conţinutului deciziei nr. 254/08.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă; s-a dispus completarea dispozitivului deciziei menţionate în sensul introducerii după paragraful 4 a unui nou paragraf: respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantă, ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2018, a formulat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei şi, rejudecând cauza în fond după casare, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariu avocat parţial în cuantum de 1.500 RON şi taxă judiciară de timbru parţială în cuantum de 7.054,13, raportat la partea din apel ce a fost admisă.

Recurenta începe prin a reda soluţiile primei instanţe şi ale instanţei de apel şi menţionează că decizia Curţii de Apel Suceava dată asupra cererii de completare este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

Raportat la taxa judiciară de timbru suportată de recurentă, arată că a achitat suma de 2.019,89 RON, calculată iniţial de instanţa de apel pentru obligaţia de plată a debitului contractual, la termenul de judecată din 10.09.2020.

Asupra capătului de cerere privind predarea bunurilor respective, recurenta susţine ca a formulat apel, în sensul în care a solicitat, în principal, înlăturarea obligaţiei de restituire a bunurilor predate în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012 ca fiind lipsită de interes, deoarece se declarase de acord cu restituirea bunurilor încă din 2017, şi în subsidiar, menţinerea obligaţiei de predare a 790 buc. butelii fără gardă, 4080 buc. butelii BG, 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, dar prin preluarea lor de către reclamantă de la depozitul recurentei, conform prevederilor art. 4.2.9 din contract.

Prin decizia nr. 254/2020 Curtea de Apel Suceava a admis apelul recurentei, a schimbat în parte sentinţa apelată şi, deci, a înlăturat menţiunea din conţinutul dispozitivului referitoare la obligarea recurentei la plata dobânzii legale aferente echivalentului bănesc, obligaţie care ar fi fost semnificativă valoric raportat la suma de 1.052.325,04 RON la care s-ar fi calculat, precum şi obligaţia de restituire a bunurilor solicitate, stabilind că această obligaţie se va executa prin preluarea bunurilor de la sediul pârâtei de către reclamantă.

Pentru motivele expuse anterior apreciază că reclamanta-intimată a căzut în pretenţii prin admiterea în parte a apelului recurentei, chiar în partea executării obligaţiei de a face pentru care recurentei i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.054,13 RON la termenul de judecată din 10 septembrie 2020, astfel că nu este legală aserţiunea că pentru această taxă judiciară de timbru nu a căzut în pretenţii reclamanta.

Apoi, raportat la soluţia dată asupra admiterii apelului în ceea ce priveşte obligaţia de a face, apreciază că onorariul avocaţial trebuia acordat cel puţin în parte, măsura "redusă" în care a apreciat instanţa de apel că s-a admis apelul fiind totuşi rezultatul unor motive expuse sub pct. II al cererii de apel şi nu cercetate din oficiu de instanţă.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante, la 26.03.2021 .

La 26.04.2021, în termen legal, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte la 13.05.2021, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 19.10.2021, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, în vederea depunerii unui punct de vedere.

Părţile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 14.12.2021, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a acordat termen în şedinţă publică.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor invocate şi a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte constată şi reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., astfel că va încadra criticile acesteia motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care vizează încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă critică soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la respingerea ca nefondată a cererii de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, susţinând că, fiindu-i admis apelul cu privire la capătul de cerere privind obligaţia de a face, era îndreptăţită la restituirea cheltuielilor judiciare constând în plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.054,13 RON, care i-a fost pusă în vedere de instanţa de apel la termenul de judecată din 10 septembrie 2020.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Prin urmare, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Pe de altă parte, poziţia juridică de parte câştigătoare în proces este determinată de rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului.

Instanţa supremă reţine că, prin sentinţa nr. 38 din 27 martie 2020, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a obligat pârâta B. S.R.L. la restituirea către reclamantă a bunurilor predate acesteia în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012, respectiv: 790 buc. butelii AR fără gardă; 4080 buc. butelii BG cu gardă; 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, sau, în măsura în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, a obligat pârâta la plata sumei de 1.052.325,04 RON reprezentând contravaloarea acestor bunuri, precum şi la plata dobânzii legale aferente echivalentului în bani a obligaţiei de restituire a bunurilor date în custodie/folosinţă, calculată începând cu 08.05.2017 şi până la plata efectivă a sumei de 1.052.325,04 RON.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând, în principal, înlăturarea obligaţiei de restituire a bunurilor predate în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012 ca fiind lipsită de interes şi, în subsidiar, menţinerea obligaţiei de predare a 790 buc. butelii AR fără gardă, 4080 buc. butelii BG cu gardă, 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, dar prin preluarea lor de către reclamantă de la depozitul său din Lechinţa, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud, punctul de lucru, conform prevederilor art. 4.2.9 din contract.

Prin încheierea de şedinţă din 10 septembrie 2020, instanţa de apel a dispus în sarcina apelantei-pârâte B. achitarea unei taxe judiciare de timbru suplimentare, în cuantum de 7.054,13 RON, raportat la capătul de cerere din apel privind predarea buteliilor şi a celorlalte bunuri.

Prin decizia civilă nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtei B. S.R.L. în sensul că a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare: înlăturată menţiunea din conţinutul dispozitivului referitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente echivalentului bănesc al obligaţiei de restituire a bunurilor solicitate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate ce nu contravin deciziei.

Prin urmare, întrucât prin decizia nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2018, instanţa de apel, contrar celor învederate prin memoriul de recurs, a menţinut soluţia primei instanţe cu privire la obligaţia recurentei-pârâte de restituire către reclamantă a bunurilor predate acesteia în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012, susţinerile recurentei-pârâte privind existenţa unei culpe procesuale a intimatei-reclamante cu privire la capătul de cerere privind obligaţia de a face sunt nefondate.

În acest context factual şi legislativ expus anterioar, în mod corect a reţinut instanţa de apel faptul că nu se poate considera că intimata-reclamantă a pierdut procesul, aşa cum solicită recurenta-pârâtă, astfel că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În ce priveşte critica referitoare la neacordarea, cel puţin în parte, a onorariului avocaţial, în contextul în care măsura "redusă" în care ar fi apreciat instanţa de apel că s-a admis apelul a fost totuşi rezultatul unor motive expuse sub pct. II al cererii de apel şi nu cercetate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte reţine că această critică vizează, în realitate, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, ceea ce reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate.

În acest context, instanţa supremă precizează că, prin decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate cenzura raţionamentul instanţei de apel din perspectiva criticilor privind proporţionalitatea acordării onorariului avocaţial, criticile recurentei privind pronunţarea soluţiei ca urmare a activităţii reprezentantului său convenţional, concretizată în formularea memoriului de apel, fiind înlăturate.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 1.249,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 1.249,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.