Revocatory action: admissibility of witness proof to establish fraudulent collusion despite an authentic deed

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 august 2018 pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L., B., C. şi D.:

A1. Anularea (desfiinţarea) şi declararea ca inopozabile faţă de reclamantă a următoarelor acte de înstrăinare efectuate de debitoarea A. S.R.L. prin administrator E.:

- actul de înstrăinare a automobilului x, nr. auto AR72BEB, serie şasiu x, către B., înmatriculat la 16.07.2018;

- actul de înstrăinare a automobilului y, nr. auto AR90BEB, serie şasiu x, către C., înmatriculat la 18.07.2016;

- actul de înstrăinare (contract de vânzare cumpărare nr. x/18.07.2018) a imobilului situat în localitatea Taut, nr. 880, CF nr. x, nr. topo x, id electronic x - 752 mp, către B.;

- actul de înstrăinare (act notarial nr. x/19.07.2018 emis de BNP F.) a dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie situat în localitatea Felnac, nr. 1, jud. Arad, înscris în CF x, nr. topo x, id electronic x Felnac şi a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei înscris în CF x, nr. topo x id electronic x Felnac, în suprafaţă de 250 mp către dl. D..

- A2. Revenirea bunurilor mai sus menţionate în proprietatea A. S.R.L.

- B. instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile şi desemnarea unui administrator sechestru în sarcina deţinătorilor bunurilor mai sus indicate, până la rămânerea definitivă a acestui litigiu.

- C. instituirea unui sechestru judiciar provizoriu asupra bunurilor mobile şi imobile şi desemnarea unui administrator sechestru provizoriu în sarcina deţinătorilor bunurilor mai sus indicate, până la soluţionarea cererii de instituire sechestru judiciar.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1562-1565 C. civ., art. 972-976, art. 977 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 976/26.11.2019, pronunţată dosarul nr. x/2018, Tribunalul Arad a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, împotriva pârâţilor A. S.R.L., B. şi C. şi D. şi în consecinţă:

- a anulat actul de înstrăinare al autoturismului marca x înmatriculat sub nr. x, serie şasiu x, încheiat între pârâtele A. S.R.L. Arad şi B. în data de 16.07.2018 şi a dispus revenirea autoturismului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a anulat actul de înstrăinare al autoturismului marca y înmatriculat sub nr. x, serie şasiu x, încheiat între pârâţii A. S.R.L. Arad şi C. în data de 18.07.2018 şi a dispus revenirea autoturismului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele A. S.R.L. Arad şi B. privind imobilul situat în localitatea Tauţ nr. 880, jud. Arad, înscris în CF nr. x, număr topo x, id electronic x - 752 mp, contract autentificat sub nr. x/18.07.2018 de către Biroul Individual Notarial G. din Ineu, Calea x, jud. Arad şi a dispus revenirea imobilului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii A. S.R.L. Arad şi D. privind imobilul situat în localitatea Felnac nr. 1, jud. Arad înscris în CF nr. x, număr topo x id electronic x Felnac şi a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei înscris în CF nr. x, număr topo x id electronic x Felnac, în suprafaţă de 250 mp, contract autentificat sub nr. x/19.07.2018 de către H. din Arad, B-dul x nr. 33-37, jud. Arad şi a dispus revenirea imobilului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 4.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel pârâtul D., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii în ce priveşte anularea actului de înstrăinare (act notarial nr. x/19.07.2018 emis de BNP F.) a dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie situat în localitatea Felnac, nr. 1, jud. Arad, înscris în CF x, nr. topo x, id electronic x Felnac şi a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei înscris în CF x, nr. topo x id electronic x Felnac, în suprafaţă de 250 mp.

La 17.03.2020, pârâţii A. S.R.L., B. şi C. au formulat cerere de repunere în termen şi apel împotriva aceleiaşi sentinţe, solicitând admiterea cererii de repunere în termen, în temeiul art. 186 C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul D. în contradictoriu cu pârâta-intimată A. S.R.L. Arad şi reclamanta-intimată Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, împotriva sentinţei civile nr. 976/26.11.2019, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, având ca obiect acţiune revocatorie.

A fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantei-creditoare D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad formulată în contradictoriu cu pârâţii D. şi A. S.R.L. Arad având ca obiect revocarea contractului de vânzare încheiat de pârâţi şi autentificat de notarul public F. sub nr. x/19 iulie 2018.

S-a respins ca nefondată cererea de repunere în termen şi s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâţii A. S.R.L. Arad, B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe pronunţate de Tribunalul Arad.

1. Împotriva acestei decizii, la 10 decembrie 2020, au declarat recurs pârâţii B., C. şi A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Timişoara spre soluţionarea apelului declarat de recurenţi, pe fond, cu menţinerea dispoziţiilor privind apelul declarat de către D. şi soluţionat corect de către instanţa de apel, în temeiul art. 497 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub un prim aspect, recurenţii arată că instanţa a respins apelul ca tardiv, respingând, în acelaşi timp, cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanţii recurenţi. Mai arată aceştia că, sentinţa apelată a fost comunicată prin afişare la căsuţa poştală, la 18.12.2018 ora 12:00, potrivit însemnărilor agentului procedural, în imobilul în care domiciliază recurenţii persoane fizice, îşi are sediul societatea recurentă, domiciliază tatăl asociatului societăţii, fostul soţ şi bunicul pârâţilor persoane fizice. Prin urmare, întrucât toate celelalte acte de procedură au fost recepţionate fără probleme la aceeaşi adresă, nu ar exista niciun motiv pentru care, această hotărâre, dacă ar fi fost într-adevăr depusă, să nu fie primită de recurenţi.

Se arată că a fost încălcat art. 163 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia, dacă destinatarul nu este găsit acasă, citaţia va fi înmânată oricărei persoane majore care domiciliază cu acesta, în cazul de faţă, tatălui asociatului societăţii, fostului soţ, bunicului celor doi recurenţi persoane fizice. Încălcarea acestui text de lege ar atrage nulitatea tuturor actelor ulterioare, deci inclusiv a deciziei din apel, în sensul art. 174 alin. (2) C. proc. civ.

Concluzionează recurenţii că vătămarea procesuală ce li s-a produs prin citarea în această manieră viciată nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei şi trimiterea cauzei spre soluţionarea fondului apelului de către Curtea de Apel Timişoara.

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât la 05.01.2021 şi recurentei-reclamante la 10.02.2020 .

La 3 martie 2021, în termen legal, recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. Timişoara prin A.J.F.P. Arad a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică şi legală în ce priveşte respingerea apelului acestor recurenţi-pârâţi.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenţilor-pârâţi la 29.03.2020, care nu au depus răspuns la întâmpinare.

2. La 11 decembrie 2020, reclamanta D.G.R.F.P. Timişoara prin A.J.F.P. Arad a formulat recurs împotriva deciziei nr. 431/A/06.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate şi, în rejudecare, respingerea apelului formulat de D., având drept consecinţă menţinerea în totalitate a sentinţei civile nr. 976/26.11.2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, ca fiind temeinică şi legală.

Recurenta-reclamantă arată că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor juridice incidente în cauză.

După prezentarea parcursului litigios al cauzei, recurenta-reclamantă menţionează că susţinerile pârâtului-apelant D. nu pot fi luate în considerare peste înscrisul oficial, autentic, emis de notarul public, care există, nefiind anulat/desfiinţat.

Mai departe, recurenta redă dispoziţiile art. 269 şi art. 270 C. proc. civ. şi conchide că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a respins cererea de probaţiune testimonială formulată de pârâtul D., având în vedere prevederile art. 254 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât, în speţă, s-a încheiat un contract autentic şi validitatea acestuia nu a fost contestată.

Apreciază recurenta că, în cauză, sunt incidente şi dispoziţiile art. 309 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat recurenţilor-pârâţi şi intimatului-pârât la 05.01.2021 .

La 28.01.2021, intimatul-pârât I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la 10.02.2021, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 22.06.2021, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, în vederea depunerii unui punct de vedere.

Părţile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 19.10.2021, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a acordat termen în şedinţă publică.

Analizând recursurile declarate în cauză, în baza motivelor invocate şi a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte constată şi reţine următoarele:

I. Recurenţii-pârâţi B., C. şi A. S.R.L. au criticat decizia instanţei de apel, susţinând că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 163 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă destinatarul nu este găsit acasă, citaţia va fi înmânată oricărei persoane majore care domiciliază cu acesta.

Critica, subscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că, prin decizia recurată, instanţa de apel a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a apelului şi, prin urmare, a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de pârâţii B., C. şi A. S.R.L.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut faptul că procedura de comunicare a hotărârii primei instanţe s-a realizat în acord cu exigenţele legale ale art. 163 C. proc. civ., prin depunerea plicurilor în cutia poştală de la domiciliul persoanelor fizice, respectiv al persoanei juridice, iar susţinerea apelanţilor, recurenţi în prezenta cauză, privind faptul că sentinţa primei instanţe nu le-a fost comunicată, este lipsită de orice suport probator şi de orice indiciu. În plus, instanţa de apel a reţinut că apelanţii-pârâţi nu au precizat data şi împrejurările în care au cunoscut despre existenţa hotărârii primei instanţe, pentru a verifica dacă demersurile de a intra în posesia hotărârii primei instanţe au fost realizate în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 186 C. proc. civ.

Prin prezentul memoriu de recurs, s-a susţinut că sentinţa primei instanţe trebuia comunicată potrivit art. 163 alin. (6) C. proc. civ., în condiţiile în care, la data comunicării sentinţei, menţionată pe procesul-verbal de comunicare, la domiciliul recurenţilor se afla o persoană majoră, care putea primi actul de procedură.

Instanţa supremă reţine că, procesul-verbal întocmit în conformitate cu cerinţele legii constituie un act oficial care face dovada, în privinţa constatărilor făcute personal de către agentul instrumentator, până la înscrierea în fals, aşa cum dispune art. 463 alin. (5) C. proc. civ.. Prin urmare, astfel cum s-a statornicit şi în practica judiciară, dovada de înmânare a citaţiei şi procesul-verbal întocmit de agentul procedural în cazul în care cel citat nu a fost găsit la domiciliu sau a refuzat să primească citaţia sunt singurele acte prin care se poate proba că procedura de citare a fost îndeplinită potrivit legii.

Cum recurenţii nu s-au înscris în fals împotriva celor consemnate de agentul procedural în procesele-verbale de comunicare a sentinţei primei instanţe către recurenţii persoane fizice şi juridice, privind faptul că destinatarul sau persoana majoră din familie sau care locuieşte cu destinatarul sunt absenţi iar comunicarea sentinţei s-a făcut la cutia poştală, la 18.12.2018, rezultă că invocarea unei alte situaţii de fapt decât cea consemnată de agentul procedural nu este în măsură să răstoarne prezumţia legală.

Pe de altă parte, instanţa supremă constată că recurenţii au criticat doar soluţia de respingere a apelului ca fiind tardiv introdus, fără a dezvolta vreo critică de nelegalitate împotriva soluţiei de respingere ca nefondată a cererii de repunere în termenul de apel, aspect ce lipseşte de finalitate efectivă prezentul demers procedural.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi B., C. şi A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

II. Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. TIMIŞOARA - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARAD a invocat faptul că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 254 alin. (1), art. 269, art. 270 şi art. 309 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel ar fi admis proba cu martori împotriva unui înscris autentic, respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat de notarul public.

Fiind invocată nesocotirea unor norme de procedură civilă, criticile recurentei vor fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi analizate ca atare.

În primul rând, instanţa supremă constată că majoritatea criticilor din recurs, respectiv cele care privesc încălcarea art. 254 alin. (1), art. 269 şi art. 270 C. proc. civ., reprezintă o redare integrală a cuprinsului întâmpinării formulate faţă de apelul pârâtului I. împotriva sentinţei primei instanţe şi nu se circumscriu unor critici concrete asupra deciziei instanţei de apel, care face obiectul prezentei căi de atac.

Susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, cu privire la forţa probantă a înscrisului autentic, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

În plus, instanţa supremă reţine că nu este suficient a evoca dispoziţiile unor texte legale, ci recurenta trebuia să arate, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la dispoziţiile normative pretins încălcate.

În al doilea rând, contrar susţinerilor recurentei, din economia deciziei atacate, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a admis proba cu martori nu pentru a dovedi existenţa sau cuprinsul unui act juridic ci pentru a se dovedi data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, înscris sub semnătură privată, a cărui formă scrisă este necesară ad probationem.

Prin urmare, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 309 C. proc. civ. este nefondată.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra validităţii sau invalidităţii unui act juridic, ci asupra unei posibile conivenţe frauduloase a terţului-pârât D., ca şi condiţie prevăzută de art. 1562 alin. (2) C. proc. civ. pentru declararea inopozabilităţii contractului de vânzare-cumpărare faţă de recurenta-reclamantă.

Or, acest aspect putea fi dovedit cu orice mijloc de probă, chiar şi în apel, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. TIMIŞOARA - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARAD împotriva deciziei civile nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. TIMIŞOARA - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARAD împotriva deciziei civile nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi B., C. şi A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.