Separate annulment of ICC jurisdictional partial award held inadmissible under mandatory Romanian procedural law

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin sentinţa arbitrală parţială din data de 16.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x de către ICC - International Court of Arbitration, s-a decis că această instanţă are competenţa necesară să decidă disputa în conformitate cu Regulile CCI.

2. Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR) a formulat acţiune în anulare, solicitând desfiinţarea sentinţei arbitrale, aceasta fiind nelegală şi netemeinică în opinia sa.

În drept, s-au invocat art. 608 alin. (1) lit. c) şi art. 612 C. proc. civ., O.U.G. nr. 84/2003, O.U.G. nr. 55/2016 şi O.U.G. nr. 34/2006.

Pârâta, Asocierea A. S.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, solicitând trimiterea cauzei la secţia civilă, excepţia netimbrării, solicitând anularea acţiunii ca netimbrată, excepţia inadmisibilităţii, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fond, a solicitat respingere acţiunii, ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 613 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 06.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, cauza a fost trimisă spre repartizare unui complet din cadrul secţiei a III-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.04.2021.

Prin încheierea din data de 09.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale) a secţiei a III-a Civilă, iar dosarul a fost trimis Curţii de Apel Bucureşti. În urma repartizării aleatorii, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a VI-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 95 din data de 15.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A., împotriva sentinţei parţiale pronunţate în dosarul nr. x în data de 16.04.2020 de către ICC - Internaţional Court Of Arbitration, în contradictoriu pârâta Asocierea A. S.R.L. prin Lider de Asociere A..

3. Împotriva acestei decizii, la data de 12.08.2021 a formulat recurs Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susţinând că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, invocând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 576 şi 579 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că, deşi în cadrul dosarului arbitral a fost invocată excepţia necompetenţei Curţii de Arbitraj Internaţional -ICC, s-au aplicat, din punct de vedere procedural, Regulile de arbitraj ale Camerei de Comerţ Internaţional intrate în vigoare la data de 1 martie 2017. Fundamentându-şi soluţia pe regulile ICC aplicabile la data de 16 aprilie 2020, Tribunalul Arbitral a pronunţat o sentinţă parţială cu privire la competenţa sa, iar nu o încheiere, astfel cum eronat a reţinut Curtea de Apel Bucureşti. Prin urmare, dispoziţiile art. 579 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, arbitrajul fiind guvernat din punct de vedere procedural de Regulile ICC în vigoare la data începerii arbitrajului, astfel că hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea acestor norme procedurale. Mai mult, litigiul este unul de arbitraj internaţional, astfel că, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. art. 1119, art. 1121 alin. (1) şi (4) din care rezultă că, fiind pronunţată o sentinţă parţială aceasta poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare formulată potrivit Titlului V, art. 698 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţie pe care nu a mai susţinut-o, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură instituite de art. 576 alin. (1) si (2), art. 579 alin. (2), art. 619 alin. (3), art. 1.119 alin. (1) si art. 1.121 alin. (1) si (4) din C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Astfel, se reţine că prin sentinţa parţială din data de 16.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x de către ICC - International Court of Arbitration, s-a decis că această instanţă are competenţa necesară să soluţioneze disputa părţilor în conformitate cu Regulile CCI, reţinându-se că sintagma din Anexa la Ofertă desemnează această instanţă ca instituţie competentă să administreze procedura arbitrală.

În ceea ce priveşte procedura după care se desfăşoară litigiul, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit convenţiei arbitrale încheiate între părţi (sub-clauza 1.4 din anexa la ofertă), s-a stabilit că locul arbitrajului este Bucureşti, România şi că legea aplicabilă este legea română, motiv pentru care instanţa a stabilit că, inclusiv sub aspectul căilor de atac, procedura este circumscrisă Regulilor ICC şi normelor procedurale române, fiind aplicabile disp. art. 579 C. proc. civ., potrivit cărora, "la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona litigiul. 2) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că este competent, consemnează acest lucru într-o încheiere, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608."

Recurenta a susţinut că instanţa arbitrală a pronunţat o sentinţă şi nu o încheiere, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1191 alin. (1) şi art. 1121 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., acţiunea în anulare fiind admisibilă, astfel că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond că, pentru determinarea existenţei căii de atac, nu are importanţă denumirea hotărârii atacate şi că relevant este faptul că prin hotărârea arbitrală pronunţată în cauză a fost soluţionată excepţia de necompetenţă.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, pe de o parte legea română de drept procedural este aplicabilă litigiului, astfel că procedura soluţionării acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, cu care instanţa fost învestită, este cea reglementată de C. proc. civ., iar instituţia arbitrală, cu ocazia soluţionării litigiului dedus în faţa sa, este cea care aplică Regulile CCI, în soluţionarea excepţiei necompetenţei. Prin urmare, corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, că sunt excluse domeniului de reglementare convenţională aspectele referitoare la controlul hotărârii arbitrale de către instanţă.

De altfel, art. 1191 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1121 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., invocate de recurentă, stabilesc că tribunalul arbitral statuează asupra propriei competenţe şi că poate pronunţa hotărâri parţiale, însă nu rezultă din aceste dispoziţii legale că o astfel de hotărâre poate fi atacată separat de hotărârea arbitrală ce poate fi atacată în condiţiile art. 608 C. proc. civ. Dimpotrivă, potrivit art. 1121 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că hotărârea arbitrală este executorie şi obligatorie de la comunicarea sa părţilor şi poate fi atacată numai cu acţiune în anulare pentru motivele şi în regimul stabilite în cartea a IV-a, care se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 1115 alin. (1) din C. proc. civ., părţile pot stabili procedura arbitrală direct sau prin referire la regulamentul unei instituţii de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor, însă aceasta nu echivalează cu posibilitatea de a determina şi regulile de procedură aplicabile acţiunii în anulare, care este reglementată de C. proc. civ.. Regulile de procedură arbitrală sunt aplicabile doar în faţa tribunalului arbitral şi până la momentul în care acesta pronunţă hotărârea arbitrală.

În ceea ce priveşte controlul hotărârilor arbitrale, sunt aplicabile regulile de procedură de la locul pe care părţile l-au ales în contract, în speţă, Bucureşti- Romania. Stabilirea locului arbitrajului în Romania de către părţi are ca efect faptul că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei acţiuni în anulare împotriva unei hotărâri arbitrale va soluţiona cererea în conformitate cu C. proc. civ., iar nu în conformitate cu Regulamentul ICC, cum eronat susţine recurenta, hotărârea putând fi atacată numai cu acţiune în anulare pentru motivele stabilite în cartea a IV-a, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 1111 alin. (2) C. proc. civ. atunci când locul arbitrajului este în România sunt aplicabile dispoziţiile Capitolului I, Titlul IV C. proc. civ. iar potrivit art. 1123 din acelaşi act normativ, dispoziţiile cărţii a IV-a din C. proc. civ.

Aşadar, regimul juridic al căilor de atac împotriva hotărârilor arbitrale este reglementat imperativ de C. proc. civ., părţile neputând deroga de la dispoziţiile sale.

În cauză, întrucât prin sentinţa parţială din data de 16.04.2020 pronunţată de către ICC - International Court of Arbitration, s-a decis că această instanţă are competenţa necesară să soluţioneze disputa părţilor în conformitate cu Regulile CCI, devin aplicabile dispoziţiile art. 579 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod corect a stabilit Curtea de Apel Bucureşti că este inadmisibilă acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. Împrejurarea că hotărârea atacată a fost denumită sentinţă şi nu încheiere nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte calea de atac ce poate fi promovată împotriva acestei hotărâri şi nici motivele pentru care se poate cere anularea cesteia, desfiinţarea hotărârii arbitrale putând avea loc numai pe calea acţiunii în anulare, pentru motive expres şi limitativ prevăzute în art. 608 C. proc. civ., dispoziţii cu caracter imperativ, de ordine publică în dreptul român.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că, pe cale separată, pot fi atacate numai încheierile de şedinţă prevăzute de art. 594 C. proc. civ., printre care nu se regăseşte şi hotărârea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.

Faţă de aceste prevederi exprese care nu permit atacarea separată a hotărârii de stabilire a competenţei instanţei arbitrale, aceasta putând fi desfiinţată numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608 C. proc. civ., se constată că în mod judicios a stabilit Curtea de Apel Bucureşti că un astfel de demers este inadmisibil, în cauză fiind interpretate în mod corect normele de procedură în materia arbitrajului.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei civile nr. 95 din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei civile nr. 95 din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.