Revision fees ruling upheld after res judicata challenge rejected

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 23 februarie 2021 sub număr de dosar x/2021, petentul A. a solicitat anularea în tot a încheierii din 5 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi obligarea intimaţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată generate în toate fazele de judecată de soluţionarea acestor cauze.

În motivare, petentul a arătat că există contradictorialitate între încheierea din 5 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată în dosarul nr. x/2019, şi încheierea din 4 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că:

"Astfel, instanţa reţine că acţiunea reclamantului se încadrează în reglementarea prevăzută de lege la art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru".

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 510-513 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7 din 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva încheierii din 5 februarie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 7 din 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În dezvoltarea motivului de casare instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-revizuent susţine, în esenţă, că instanţa i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost citat pentru termenul la care s-a judecat cererea de revizuire.

În opinia sa, considerentele hotărârii recurate, pe care le redă, sunt greşite şi incomplete, deoarece în dosarul nr. x/2019, instanţa a constatat cu autoritate de lucru judecat, că acţiunea ce face obiectul dosarului nr x/2019, este scutită în totalitate de la plata taxei de timbru.

Apreciază ca fiind lipsit de relevanţă dacă prin încheierea din 4 decembrie 2019 s-a recunoscut un drept afirmat de către recurentul din prezenta cauză sau dacă statuarea instanţei a ţinut cont de principiul neînrăutăţirii situaţiei acestuia în propria cale de atac, încheierea din 4 decembrie 2019 având autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte faptul că acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2019 este scutită în totalitate de la plata taxei de timbru, constatare prin care s-a recunoscut un drept.

Consideră că instanţa a stabilit acest aspect cu autoritate de lucru judecat, în urma unei analize concrete şi complexe a prevederilor privind taxa judiciară de timbru şi a tuturor capetelor cererii de chemare în judecată.

În opinia sa, există contradictorialitate între încheierea din 5 februarie 2021 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2019 şi încheierea din 4 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce priveşte incidenţa, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine că încheierea nr. 7 din 19 mai 2021, atacată cu prezentul recurs, nu este motivată în concret prin raportare la motivele invocate de revizuentul A. în cererea revizuire, aceasta cuprinzând şi motive străine de natura cauzei, cu referiri la articole din vechiul C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că există contradictorialitate între încheierea din data de 5 februarie 2021 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, şi încheierea din 4 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În mod total greşit şi în contradicţie cu încheierea din 4 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în considerentele încheierii din 5 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă s-a reţinut că respectiva cerere trebuie timbrată, deşi cele două cereri de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019 şi din dosarul nr. x/2019 sunt identice, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Solicită admiterea recursului formulat, casarea în tot a hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Preliminar, se constată că Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, aşa încât, prezenta cale de atac este admisibilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea poate fi cerută atunci când:

"prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurentul-revizuent a susţinut că instanţa de revizuire i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost citat la termenul la care s-a judecat cererea de revizuire.

Se constată ca fiind nefondate criticile subsumate acestui motiv de casare.

Potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de judecată a revizuirii:

"Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată".

În speţă, hotărârea atacată cu revizuire a reprezenta-o încheierea din 5 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, încheiere pronunţată în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Aşa fiind, în mod legal, instanţa, cu respectarea prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., a soluţionat cererea de revizuire în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, prin încheierea ce formează obiectul prezentului recurs.

În acelaşi context, art. 22 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", astfel că orice măsură luată în cadrul procesului trebuie să fie în deplină consonanţă cu legea şi să se întemeieze pe aceasta.

Criticile recurentului nu susţin nici nemotivarea hotărârii atacate şi contradictorialitatea, pe care acesta le reclamă, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, or argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, încheierea recurată fiind legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, simpla nemulţumire a recurentului-revizuent A. cu privire la soluţia pronunţată, neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Demersul judiciar al recurentului A. în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existenţa unor hotărâri potrivnice, sub motiv că în contradicţie cu încheierea din 04.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în considerentele încheierii din 5 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă s-a reţinut că respectiva cerere trebuie timbrată, deşi cele două cereri de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019 şi din dosarul nr. x/2019 sunt identice, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Este de subliniat că instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Înalta Curte subliniază că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

În acest context, instanţa de revizuire a reţinut, că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de aceste texte de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului prin care arată că instanţa s-a raportat greşit la art. 322 C. proc. civ. de la 1865, deşi litigiului i se aplică Noul C. proc. civ., acestea nu pot atrage nelegalitatea hotărârii recurate, cât timp prevederile articolului menţionat vizează cazurile de revizuire, ca şi art. 509 din noua reglementare, esenţial, sub acest aspect, fiind doar că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma ipotezelor vizate de conţinutul acestor texte legale.

Or, simpla indicare, din eroare, a art. 322 din vechea reglementare, nu poate determina nelegalitatea hotărârii, respectiv nu poate echivala cu o nemotivare sau cu o motivare străină de natura cauzei, astfel cum susţine recurentul, cu atât mai mult cu cât analiza concretă a cererii de revizuire s-a fundamentat pe dispoziţiile noului C. proc. civ., aplicabile litigiului.

Dispoziţia de respingere a revizuirii, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este motivată pe neîntrunirea exigenţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe considerentul că încheierea din 4 decembrie 2019 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de care s-a invocat contradictorialitatea, nu a stabilit cu autoritate de lucru judecat aspecte referitoare la taxa judiciară de timbru aferentă celor două capete de cerere cu privire la care s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2019.

Argumentat şi legal motivat, s-a reţinut în cadrul revizuirii că nici dispozitivul, nici considerentele încheierii din 4 decembrie 2019 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019 nu stabilesc cu autoritate de lucru judecat, în urma unei analize concrete şi complexe a prevederilor privind taxa judiciară de timbru şi a tuturor capetelor cererii de chemare în judecată, că petentul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a arătat cu justeţe că prin încheierea din 4 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019 a avut în vedere rezoluţia de primire a dosarului prin care s-a menţionat că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, fără a proceda la o analiză exhaustivă a problemei de drept invocate ulterior de petent în dosarul nr. x/2019, soluţionat prin încheierea din 5 februarie 2021 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, respectiv dacă o parte din capetele cererii de chemare în judecată s-ar circumscrie sau nu ipotezelor reglementate de art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, iar pe cale de consecinţă ar fi sau nu supuse plăţii taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, s-a constatat că prin încheierea din 5 februarie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. împotriva taxelor judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON şi de 543,10 RON stabilite în sarcina sa. Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că primele două capete ale cererii de chemare în judecată formulate de petent nu se circumscriu motivului de scutire de la plata taxei judiciare de timbru reglementat de art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât prin intermediul acestora s-a solicitat să se constatate că a depus în contul personal deschis la pârâta B. suma de 1.800 euro şi obligarea pârâtei B. la restituirea sumei de 1.800 euro pe care a retras-o din cont.

Deşi a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din conţinutul cererii de recurs, se observă că recurentul aduce critici încheierii împotriva căreia a declarat revizuirea, exprimându-şi, în realitate, nemulţumirea cu privire la soluţia de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2019, chestiune ce nu poate fi luată în examinare în condiţiile în care obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în revizuire, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementând faptul că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Aşadar, potrivit considerentelor expuse, constatând că prin încheierea recurată s-a reţinut corect neîntrunirea cerinţelor procedurale reglementate expres de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind arătate argumentele pentru care nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi invocate de recurent, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii nr. 7 din 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii nr. 7 din 19 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.