Scope of Cassation Review: Exclusion of Factual Reassessment on Prescription Start Date and Attorney Fee Proportionality

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Alba, sub număr de dosar x/2020, reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.P.R.), în contradictoriu cu pârâta S.C. EVALUAR S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea - Titlului de plată nr. x/11.06.2009, emis de A.N.R.P. în favoarea A., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2188/2020 din 2 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată de pârâtă la termenul de judecată din 30 octombrie 2020 şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2020

Prin sentinţa nr. 85/COM din 18 decembrie 2020 Tribunalul Alba a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Evaluar S.R.L. prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei în sumă de 1500 RON.

Împotriva sentinţei nr. 85/COM din 18 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Alba, reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (ANRP) a formulat apel solicitând admiterea apelului, şi, judecând fondul, admiterea acţiunii.

Prin decizia nr. 243/2021 din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR împotriva sentinţei nr. 85/COM din 18 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2020, şi a fost obligată apelanta la 1000 RON cheltuieli de judecată în apel către intimată.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR a declarat recurs.

Sub un prim aspect, în argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că instanţa de apel, în mod greşit, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, a considerat că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii rapoartelor de evaluare întocmite de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

Aceasta întrucât, prin Decizia nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a României a constatat cu ocazia unui control că:

"Nu au fost respectate cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării". Pentru remedierea aspectelor de nelegalitate constatate, Curtea de Conturi a dispus în sarcina conducătorului ANRP o serie de măsuri menite să acopere prejudiciile suferite de bugetul statului în baza unor evaluări necorespunzătoare.

Reiterând cele susţinute în cuprinsul cererii de apel, arată că la măsura I. - 3.3 din Decizia nr. 10/10.10.2013, Curtea dispune că: "Plăţile aferente rapoartelor de evaluare neintocmite în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, a căror refacere a necesitat noi cheltuieli, reprezintă prejudiciu în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru care se vor lua măsuri în vederea recuperării, conform prevederilor legale şi clauzelor contractuale, de la partenerii contractuali sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăţilor respective ".

Termenul de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse a fost, iniţial, 30.04.2013, pentru ca ulterior, datorită dificultăţilor întâmpinate, să fie modificat în mai multe etape. Astfel, ultima oară termenul a fost modificat prin Decizia nr. 10/IV/2013/2018 (depusă la dosar), fiind prelungit până la data de 28.06.2019.

Potrivit art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată:

"Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă".

În condiţiile date, ANRP este obligată să se conformeze dispoziţiilor trasate de Curtea de Conturi în sarcina sa, respectând prevederile legale în materie şi autoritatea deciziilor Curţii.

Având în vedere aspectele prezentate rezultă, fără echivoc, că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când ANRP a luat la cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate asupra rapoartelor întocmite de pârâta EVALUAR S.A. în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată.

Astfel, dreptul ANRP de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat de pârâtă prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale este actual, termenul de prescripţie extinctivă nefiind împlinit.

Cu toate acestea, în mod eronat, instanţa de apel a apreciat că "dreptul la acţiune nu s-a născut la momentul efectuării controlului Curţii de Conturi, ci chiar din momentul efectuării plăţii nedatorate".

De asemenea, instanţa de apel, în mod greşit, a respins şi criticile formulate de reclamantă privind modul de aplicare a dispoziţiilor legale în materia întreruperii sau suspendării cursului prescripţiei reţinând că, motivul de întrerupere invocat, acela al controlului efectuat de către o autoritate a statului abilitată în acest sens nu este prevăzut de legiuitor ca fiind caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei.

Sub un alt aspect, recurenta critică decizia atacată motivat de împrejurarea că instanţa de apel, în mod netemeinic şi nelegal, a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, fără a avea în vedere prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Deşi s-ar părea că art. 451 alin. (2) C. proc. civ. intră în conflict cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform cărora:

"contractul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului", conflictul, susţine recurenta, este numai aparent. Făcând aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în integralitate. Drept urmare, clientul îi va plăti avocatului onorariul convenit.

În schimb, apreciază recurenta, cealaltă parte nu va fi obligată să plătească adversarului întregul onorariu convenit de acesta cu avocatul său, ci numai un onorariu în cuantumul fixat de instanţă.

O asemenea prerogativă a instanţei este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.P.R.).

Intimata-pârâtă EVALUAR S.R.L. a depus întâmpinare prin a solicitat, în esenţă, respingerea recursului şi cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimatei EVALUAR S.R.L., formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă, în cauză, nu este incident acest motiv de recurs, pentru considerentele care succed.

Înalta Curte constată că în speţă recurenta, susţinând că au fost încălcate şi greşit interpretate şi aplicate dispoziţiile legale, urmăreşte în realitate ca instanţa supremă să cenzureze evaluarea probelor administrate şi stabilirea de către instanţa de apel a situaţiei de fapt, aspecte care ţin de temeinicia hotărârii şi care nu cad sub controlul de legalitate în calea de atac a recursului, în cadrul căreia, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă stabileşte conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

Din această perspectivă, instanţa supremă apreciază că nu poate cenzura elementele în raport cu care instanţa de apel a stabilit debutul termenului de prescripţie, după evaluarea probelor administrate, susţinerile recurentei în sensul că "termenul de prescripţie începe să curgă de la data când recurenta ANRP a luat la cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate asupra rapoartelor întocmite de pârâta S.C. EVALUAR S.R.L. în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată" reprezentând aspecte ataşate situaţiei de fapt.

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care instanţa, în temeiul caracterului său devolutiv, a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport cu stabilirea situaţiei de fapt reţinută, nu poate atrage în mod automat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat.

Expunerea unor succesiuni de fapte şi opinii despre dezlegările date împrejurărilor analizate de instanţa de apel, indicarea formală a unor texte de lege (ex: art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, potrivit căruia:

"Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda"), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu pot să atragă nicio analiză, fiind chestiuni ce contravin specificului căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte critica legată de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond reclamantei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5 martie 2020, instanţa supremă s-a pronunţat în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Din considerentele acestei decizii, rezultă că în calea de atac a recursului nu pot fi analizate aspecte care ţin de raportul dintre cuantumul cheltuielilor de judecată, complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat, acestea constituind aspecte de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, analiza lor fiind incompatibilă cu caracterul de cale extraordinară de atac a recursului.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.P.R.) împotriva deciziei nr. 243/2021 din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, ca nefondat, menţinând decizia atacată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei EVALUAR S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.P.R.) la plata sumei de 2600 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă EVALUAR S.R.L., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.P.R.) împotriva deciziei nr. 243/2021 din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.P.R.) la plata sumei de 2600 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă EVALUAR S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.