Procedural standing of special administrator's counsel in insolvency and ratification by judicial administrator

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la 2 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată de B. în calitate de administrator special, prin avocat C., a solicitat obligarea pârâtelor D. S.A., FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREŞTI, DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SUCEAVA şi E. S.A. BUCUREŞTI, în solidar, la plata sumei de 700.000 dolari (echivalent în RON 2.867.900 RON), reprezentând contravaloarea despăgubirii datorată de acestea pentru prejudiciul cauzat, actualizată cu dobânda legală; obligarea pârâtelor la plata de daune interese în cuantum de 40.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei de radiere a ipotecilor mobiliare începând cu 27 decembrie 2017 şi până la data îndeplinirii acestor obligaţii, conform dispoziţiilor planului de reorganizare modificat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta D. S.A. a formulat cerere reconvenţională, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L. şi cu F. S.R.L. şi G. S.R.L., prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 15 februarie 2018 şi nr. 30 din 16 februarie 2018, respectiv a acordurilor de mediere nr. 244 din 8 octombrie 2018 şi nr. 254 din 18 octombrie 2018, în raport de dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi ale art. 1238 alin. (2) C. civ., iar în subsidiar, constatarea inopozabilităţii faţă de aceasta a contractelor de vânzare-cumpărare şi a acordurilor de mediere, în raport de dispoziţiile art. 1562 C. civ., cu cheltuieli de judecată.

Pârâta E. S.A. a formulat întâmpinare la cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reprezentantului convenţional, avocat C., întrucât mandatul de reprezentare a fost acordat de administratorul special şi nu a fost avizat de administratorul judiciar H., în conformitate cu dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 85/2014.

Pârâta FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREŞTI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2019, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins excepţie netimbrării, cu motivarea că societatea reclamantă se află în procedura insolvenţei şi este scutită de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a dispus rectificarea citativului în sensul de a fi introdusă I. S.A. în locul D. S.A., în calitate de succesor în drepturi, ca urmare a fuziunii.

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 16 septembrie 2020, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de pârâta E. S.A., a anulat cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ulterioare formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în considerarea lipsei dovezii calităţii de reprezentant, a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâta I. S.A. şi a dispus trimiterea cererii reconvenţionale şi a întâmpinării formulate la aceasta, la compartimentul Registratură în vederea formării unui dosar nou, având ca obiect "constatare nulitate act".

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 109 din 25 martie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă şi a obligat-o pe aceasta la plata către intimata-pârâtă I. S.A. a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 15.000 RON.

În termen legal, împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 1311 alin. (1) C. civ., întrucât societatea reclamantă, reprezentată de administratorul judiciar a ratificat în scris, în mod clar, contractul de asistenţă juridică, astfel că, în mod greşit, curtea de apel a reţinut că administratorul judiciar a avut o "poziţie procesuală ezitantă".

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 în sensul că a nu a avut în vedere că administratorul judiciar poate promova, dar şi susţine acţiuni în vederea recuperării creanţelor deţinute de societatea aflată în insolvenţă. Astfel, în opinia autoarei căii de atac, textul de lege include şi acţiunile deja promovate de societate, înainte de deschiderea procedurii insolvenţei.

Mai arată că şi textul de lege referitor la acordarea cheltuielilor de judecată a fost greşit aplicat în sensul că suma de 15.000 RON la plata căreia a fost obligată reclamanta în apel nu a fost corect stabilită faţă de complexitatea dosarului şi volumul de muncă depus de apărătorul intimatei.

Recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimata-pârâtă FONDUL NAŢIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREŞTI a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă I. S.A. BUCUREŞTI (succesor în drepturi al D.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, faţă de dispoziţiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi faţă de solicitarea recurentei de se trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Preliminar, cu referire la inadmisibilitatea invocată de intimata I. S.A. BUCUREŞTI (succesor în drepturi al D.) prin întâmpinare, se constată că, având în vedere că legea prevede în mod expres soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în caz de casare, o eventuală indicare greşită a soluţiei de către partea care formulează recursul nu este de natură să atragă inadmisibilitatea căii de atac.

În speţă, se impune precizarea faptului că în condiţiile în care atât tribunalul, cât şi curtea de apel au soluţionat procesul în temeiul unei excepţii procesuale, fără a intra astfel, în cercetarea fondului cauzei, în condiţiile în care se constată că fiind eronată soluţionarea cauzei în temeiul excepţiei, impunându-se judecarea pe fond, instanţa supremă, în temeiul dispoziţiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., poate trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, indiferent de solicitarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările formulate prin întâmpinări, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, problema de drept vizează calitatea de reprezentant a apărătorului ales al cărui mandat a fost acordat de administratorul special al unei societăţi aflate în insolvenţă, dar al cărui drept de administrare nu a fost ridicat.

Cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat C. şi a fost însoţită de o împuternicire în care sunt menţionaţi A. S.R.L. în calitate de client, respectiv B. în calitate de reprezentant .

Se constată că prin sentinţa civilă nr. 363 din 21 aprilie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei A. S.R.L. şi a fost desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvenţă H., fără a fi ridicat dreptul de administrare. Prin decizia nr. 224 din 8 iunie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a Civila a confirmat planul de reorganizare al debitoarei.

Conform art. 56 din Legea nr. 85/2014: (1) Administratorul special are următoarele atribuţii:

a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 117 - 122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84;

b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

c) propune un plan de reorganizare;

d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situaţia în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;

e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi situaţia financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;

f) primeşte notificarea închiderii procedurii.

(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor."

Recurenta a susţinut în mod corect că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 1311 lin. 1 C. civ., conform cărora:

"În cazurile prevăzute la art. 1.309, cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă", în condiţiile în care societatea reclamantă, reprezentată de administratorul judiciar a ratificat în scris, în mod neechivoc, contractul de asistenţă juridică .

Astfel, nu se poate face abstracţie de faptul că pe parcursul litigiului, administratorul judiciar a confirmat, a ratificat şi a susţinut actele de reprezentare şi cererea de chemare în judecată, în condiţiile art. 1311 C. civ. .

Prin urmare, este lipsită de fundament reţinerea instanţei de apel în sensul că administratorul judiciar al debitoarei a adoptat o poziţie procesuală ezitantă pe tot parcursul procesului în faţa primei instanţe, cu atât mai mult cu cât, cererea de apel a fost declarată în cauză de reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată atât de administratorul special B., cât şi de administratorul judiciar H..

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi faţă de limitele învestirii, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

În ceea ce priveşte critica legată de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel intimatei I. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5 martie 2020, instanţa supremă s-a pronunţat în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Din considerentele acestei decizii, rezultă că în calea de atac a recursului nu pot fi analizate aspecte care ţin de raportul dintre cuantumul cheltuielilor de judecată, complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat, acestea constituind aspecte de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, analiza lor fiind incompatibilă cu caracterul de cale extraordinară de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. împotriva deciziei civile nr. 109 din 25 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi sentinţa apelată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.