Damages claim against electricity supplier reopens after res judicata dismissal quashed for lack of reasoning and remanded.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Cez Vânzare S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de 325.000 euro pentru întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice (380 volţi) către atelierul electric, în perioada 14 iunie 2015 - 1 ianuarie 2016.

Prin sentinţa nr. 8 din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., şi a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta CEZ VÂNZARE S.A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 308/2020 din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinţei nr. 8 din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă acţiunea. A fost obligat intimatul la plata sumei de 553 RON reprezentând cheltuieli de judecată către apelantă.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 308/2020 din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, reclamantul a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a admis excepţia autorităţii de lucru judecat referindu-se la dosarele nr. x/2014, nr. y/2015, nr. z/2016 în prezenta cauză.

Menţionează că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova în dosarul similar nr. x/2017 prin decizia nr. 989 din 2 octombrie 2018.

Arată că obiectul prezentei cauze îl constituie repararea unui alt prejudiciu încercat de reclamant decât cele deduse judecăţii în cauzele în raport de care s-a invocat excepţia, astfel încât nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect.

În opinia recurentului, hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanţa de apel citează cuvânt cu cuvânt din apelul formulat de CEZ VÂNZARE S.A..

Totodată, apreciază că instanţa nu s-a aplecat asupra probelor aflate în dosar, pronunţând o soluţie cu încălcarea art. 22 alin. (2) şi (7) C. proc. civ. şi a art. 252 C. civ.

De asemenea, critică reţinerea instanţei de apel conform căreia:

"Curtea constată că reclamantul solicită obligarea pârâtei la despăgubiri (…) în perioada 14 iunie 2015-01.01.2016, adică cererea are acelaşi obiect cu cele ce au constituit dosarele susmenţionate, singura deosebire fiind perioada de timp pentru care sunt cerute despăgubirile, adică obiectul material (pretenţia concretă), este diferită, dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material fiind acelaşi".

Conchizând, susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, nu a ţinut seama de hotărârea civilă nr. 989/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, a aplicat greşit normele de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 1357, art. 1386 alin. (3) C. civ.

Solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinerile sale putând fi încadrate în temeiurile de drept arătate.

A subliniat că dosarele nr. x/2014, nr. y/2015, nr. z/2016, în raport de care s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în cauză, au obiecte diferite şi nu s-au pronunţat pe fond, fiind soluţionate pe excepţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 aprilie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. prin întâmpinare şi a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimate-pârâte CEZ VÂNZARE S.A. formulate prin întâmpinare, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Aşadar, motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant A. a susţinut că hotărârea atacată este nemotivată, respectiv nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, nu a ţinut seama de hotărârea civilă nr. 989/2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.

Demersul judiciar al reclamantului a fost generat de faptul că pârâta CEZ VÂNZARE S.A. a întrerupt alimentarea cu energie electrică trifazică a atelierului electric situat în localitatea Motru.

Prin cererea de apel recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a susţinut, în esenţă, că în mod eronat instanta de fond a respins autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 432 C. proc. civ., în condiţiile în care pe rolul instanţelor judecătoreşti au mai existat trei litigii având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, litigii înregistrate sub nr. x, nr. y/2015 şi respectiv nr. z/2016, care au fost soluţionate definitiv în favoarea societăţii CEZ VÂNZARE S.A..

Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat, fără însă a explica raţionamentul juridic care a determinat o astfel de concluzie prin raportare la condiţiile ce se cer a fi îndeplinite.

Astfel, cu privire la această excepţie, prima instanţă a reţinut în mod expres:

"Comparând părţile, obiectul şi cauza prezentului litigiu cu cele din dosarele nr. x/2014, nr. y/2015 şi respectiv nr. z/2016 instanţa constată că nu există identitate între obiectul cauzelor, respectiv în prezenta cauză se analizează obligaţia de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum "Atelier de întreţinere" care a rămas în proprietatea reclamantului, în timp ce în celelalte cauze instanţa s-a raportat numai la partea de imobil înstrăinat faţă de care a apreciat că reclamantul nu mai este proprietar şi ca urmare nu avea calitate procesuală activă în a solicita despăgubiri pentru întreruperea furnizării de energie electrică".

Este de necontestat că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi de ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar raţiunea reglementării o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorităţii de lucru judecat şi de a împiedica instanţele să dea soluţii contrare în dosare diferite.

Însă, sub aspectul elementelor autorităţii de lucru judecat, rezultă că pentru existenţa acesteia este necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Identitatea de părţi presupune participarea în ambele procese a aceloraşi persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal.

Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii, cât şi dreptul subiectiv invocat. Ceea ce interesează din punct de vedere al autorităţii de lucru judecat este ca, din cuprinsul acţiunilor, să rezulte că scopul final urmărit de parte este acelaşi.

În ceea ce priveşte cauza, se reţine că aceasta vizează fundamentul raportului juridic dedus judecăţii şi se manifesta practic în situaţia de fapt calificată juridic.

Înata Curte reţine că lipsa unei astfel de analize (dacă este întrunită cumulativ tripla identitate de părţi, obiect şi cauză) prin raportare expresă la considerentele hotărârii atacate sub acest aspect constituie o nemotivare a hotărârii, deoarece ea semnifică lipsa unei examinări complete a cauzei ori o analiză insuficientă care este de natură să afecteze necesitatea asigurării unei proceduri echitabile şi să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză.

Prin nemotivarea hotărârii, recurentului-reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă de apel, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În acest context apare cu evidenţă faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind astfel încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil.

Aşa fiind, sunt fondate susţinerile recurentului-reclamant în sensul că decizia atacată este nemotivată, întrucât instanţa de prim control judiciar era obligată să analizeze îndeplinirea condiţiilor ce se cer a fi întrunite pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, inclusiv din perspectiva considerentelor primei instanţe, care a găsit a fi neîntemeiată această excepţie.

Este de subliniat că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, în acelaşi timp, o garanţie procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu şi să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei hotărâri.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii şi în temeiul art. 497 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.

În aceste condiţii, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reţine că nu se mai impune cercetarea argumentelor invocate de autorul căii de atac în susţinerea motivelor de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, în baza art. 496 alin. (1) şi (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 308/2020 din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.