Insurer's Tort Claim for Extra Works Under Public Contract Time-Barred; Limitation From Final Acceptance Upheld

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 martie 2018 pe rolul Tribunalului Timiş, sub număr de dosar x/2018, reclamantele S.C. A. S.R.L. - în reorganizare judiciară şi S.C. B. S.R.L. - în faliment, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I", au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.751.841,98 RON cu titlul de daune materiale.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1373 C. civ., art. 23 şi 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2016 ale Tribunalului Timiş - excepţie ce a fost respinsă la termenul de judecată din 05.11.2018.

În subsidiar, a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că prin acţiune, reclamanta a precizat că temeiul de drept al formulării pretenţiilor sale îl constituie dispoziţiile legale prevăzute de noul C. civ. cu privire la răspunderea delictuală, în concret la răspunderea pentru fapta proprie, respectiv la răspunderea comitenţilor pentru prepuşii lor.

Prin sentinţa civilă nr. 1/PI/LP din 14 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I", prin întâmpinare, şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI "REGELE MIHAI I"; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. - ambele în faliment, reprezentate prin administrator judiciar "C." - Cabinet de practician în insolvenţă, solicitând anularea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărâri, cu evocarea fondului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligării pârâtei la plata sumei de 1.751.841,98 RON, cu titlul de daune materiale.

Prin decizia civilă nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. - ambele în faliment, reprezentate prin administrator judiciar "C." - Cabinet de practician în insolvenţă, împotriva sentinţei civile nr. 1/PI/LP/14.01.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI "REGELE MIHAI".

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, reclamantele au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că în cauză nu ar fi avut loc întreruperi ale termenului de prescripţie, interpretând normele de drept material, în speţă, dispoziţiile art. 1373 C. civ. referitoare la calitatea de comitent şi prepus şi dispoziţiile art. 16 din Decretul 167/1958 referitoare la întreruperea prescripţiei dreptului de acţiune.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, arată recurentele, atât dirigintele de şantier, cât şi proiectantul au calitatea de prepuşi ai beneficiarului lucrării, activitatea lor fiind circumscrisă dispoziţiilor art. 1373 alin. (2) C. civ.

Conform art. 1373 alin. (2) C. civ.:

"(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercita direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia".

Consideră că ambele societăţi, în calitate de prepuşi ai intimatei-pârâte, au recunoscut existenţa dreptului reclamantelor, ceea ce a avut de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Astfel, odată întrerupt termenul de prescripţie la data de 09.04.2015, acesta urma să se împlinească la data de 09.04.2018, acţiunea fiind introdusă înainte de acest moment.

Referitor la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea din dosarul x/2014, arată că prin notele de şedinţă depuse de intimată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiş, aceasta a solicitat compensarea unor pretenţii ale sale cu suma de 1.751.41,98 RON.

Or, compensarea presupune existenţa unor datorii reciproce, ceea ce înseamnă că intimata a recunoscut că datorează suma pe care reclamantele o pretind, motiv pentru care, apreciază că la 17.11.2015 a avut loc o întrerupere a termenului de prescripţie.

Consideră că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că înscrisul depus la termenul de judecată din apel ar fi fost invocat pentru prima oară cu acea ocazie, aceea fiind de fapt, o redepunere a înscrisului pentru ca acesta să fie găsit mai uşor.

Precizează că au invocat în faţa primei instanţe şi au depus actul respectiv la Tribunalul Timiş, au făcut referiri la acesta prin notele de şedinţă pentru termenul din 14.01.2019, fiind astfel respectate prevederile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Suplimentar, instanţa de apel a constatat în mod greşit că recunoaşterea ar fi una echivocă, în forma realizată, ea fiind suficient de clară şi neîndoielnică pentru a avea efectul întreruptiv de prescripţie prevăzută de art. 16 din Decretul 167/1958.

Sub aspectul elementelor răspunderii, recurentele susţin că intimata a încălcat dispoziţiile art. 23 şi 25 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, neincluzând în estimarea contractului de achiziţie lucrări suplimentare ce puteau fi anticipate de către aceasta la momentul estimării şi a utilizat metode de calcul ce au condus la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, la acest lucru dându-şi concursul şi S.C. D. S.R.L., prepus al pârâtei-intimate, care a acţionat în calitate de proiectant, sub direcţia, controlul şi supravegherea intimatei, în îndeplinirea unei însărcinări în folosul Universităţii.

Cu referire la existenţa unui prejudiciu, precizează că prin faptele pârâtei, societăţile recurente au fost prejudiciate cu 1.751.841,98 RON, sumă reprezentând contravaloarea materialelor, a manoperei şi a utilajelor suportate de noi ca urmare a realizării lucrărilor suplimentare.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate între faptele ilicite şi prejudiciu arată că prin acţiunile sale, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Minai I" din Timişoara a provocat cheltuielile suplimentare suportate de către societăţile recurente, prejudiciu care, având în vedere întinderea sa, a condus chiar la insolvenţa acestora.

Totodată, apreciază că pârâta răspunde atât pentru fapta proprie, reprezentată de subevaluarea unui contract şi de determinarea noastră să continuăm efectuarea de lucrări neprevăzute în proiectul iniţial, cât şi pentru fapta prepusului, constând în realizarea proiectului necorespunzător, în ambele situaţii aceasta acţionând cu vinovăţie.

Aşa fiind, în condiţiile în care, instanţa de apel a făcut în mod greşit aplicarea normelor de drept referitoare la calitatea de prepus, precum şi a normelor de drept material referitoare la întreruperea cursului prescripţiei extinctive, apreciază ca fiind incident art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, solicită a se constatat că termenul de prescripţie nu s-a împlinit şi, în consecinţă, să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Timişoara spre rejudecare.

Intimata-pârâtă Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Minai I" din Timişoara a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2021 a fost încuviinţat în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, a fost admis în principiu recursul şi a fost acordat termen pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se observă că problema de drept care se ridică în soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune priveşte momentul de început al termenului de prescripţie, întrucât ceea ce susţin recurentele-reclamante, în contradicţie cu motivarea instanţelor de fond, vizează pretinsele întreruperi ale termenului de prescripţie - generate de recunoaşterile "prepuşilor" pârâtei, respectiv S.C. E. S.R.L., în calitate de diriginte de şantier, şi S.C. D. S.R.L., în calitate de proiectant general al lucrărilor.

Potrivit art. 1373 alin. (2) C. civ.:

"Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia".

În mod greşit recurentele se prevalează de împrejurarea că instanţa de apel ar fi făcut o aplicare greşită a normelor referitoare la efectul întreruptiv de prespripţie, motivat de împrejurarea că întreruperile termenului de prescripţie au avut loc la 27.03.2015, respectiv 09.04.2018, prin adresa emisă de S.C. D. S.R.L. în calitate de prepus al intimatei-pârâte şi proiectant general al lucrărilor şi cea emisă de S.C. E. în calitate de prepus al intimatei-pârâte şi diriginte de şantier, adrese prin care se recunosc lucrările suplimentare efectuate.

Sub un prim aspect, Înalta Curte subliniază că simpla recunoaştere a existenţei lucrărilor nu echivalează cu recunoaşterea datoriei (a dreptului de creanţă), iar acest aspect, cum în mod legal a constatat şi instanţa de prim control judiciar, rezultă cu putere de lucru judecat din decizia civilă nr. 4006/29.06.2017 a Curţii de Apel Timişoara, care a arătat că:

"Faptul că intimata nu a contestat efectuarea lucrărilor suplimentare - fără însă a admite dreptul la contravaloarea lor - sau chiar a dispus efectuarea acestor lucrări nu echivalează cu recunoaşterea dreptului de creanţă, câtă vreme a fost menţinută aceeaşi limită de preţ stabilită prin contract, iar un act adiţional nu a fost încheiat".

Totodată, contrar susţinerilor recurentelor, între societatea intimată, pe de o parte, şi dirigintele de şantier şi proiectantul general, pe de altă parte, nu există un raport de prepuşenie, întrucât aceştia din urmă, deşi acţionează în interesul intimatei-pârâte (în baza raporturilor contractuale încheiate cu aceasta) nu se află nici sub supravegherea şi nici sub controlul acesteia.

De altfel, cum în mod legal a reţinut şi instanţa de apel, este irelevantă calitatea de prepus din perspectiva recunoaşterii, întrucât o "recunoaştere" valabilă nu poate proveni decât din partea celui care "reprezintă" în mod valabil autoritatea pârâtă (adică, din partea celui care exprimă în mod legal voinţa juridică a pârâtei - aptă să producă efecte juridice).

În plus, noţiunea de prepus nu poate fi confundată cu cea de reprezentant, iar calitatea de diriginte de şantier şi cea de proiectant general al lucrărilor, nu conferă acestora statutul de reprezentanţi ai beneficiarului lucrărilor de construcţii (în speţă, de reprezentanţi ai intimatei-pârâte).

Astfel, prin contractele încheiate cu intimata-pârâtă UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I, este de necontestat că societăţile D. S.R.L. şi E. S.R.L. nu au dobândit statutul de "reprezentant" al intimatei, iar în condiţiile în care simpla recunoaştere a existenţei lucrărilor nu echivalează cu recunoaşterea datoriei, cu atât mai mult o recunoaştere a efectuării acestora emisă de către terţii cu care pârâta se află în raporturi contractuale, nu poate avea un astfel de caracter.

În ceea ce priveşte invocarea întreruperii termenului de prescripţiei prin pretinsa recunoaştere manifestată în cadrul dosarului nr. x/2014, cu referire la înscrisul depus în şedinţa publică din 10.09.2019, s-a reţinut în mod legal că această pretinsă recunoaştere de către pârâtă a datoriei constituie un nou motiv de apel, invocat cu încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare".

Aşa fiind, în condiţiile în care, recurentele-reclamante nu au dovedit întreruperea termenului prescripţiei extinctive - în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, iar termenul de prescripţie general de trei ani calculat de la data la care părţile au încheiat procesul-verbal nr. x de recepţie la terminarea lucrărilor (26.03.2013) a fost depăşit în raport de data formulării acţiunii ce formează obiectul prezentului litigiu (27.03.2018), sunt nefondate criticile recurentelor vizând greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

În raport de legala soluţionare a cauzei în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, Înalta Curte apreciază că susţinerile vizând fondul cauzei nu pot forma obiectul judecăţii.

Nu în ultimul rând, în condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentelor în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentelor-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. la plata sumei de 10800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. la plata sumei de 10800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.