Annulment of real estate sale and mortgage reinstatement; violation of contradictoriness principle by ruling on unchallenged lack of interest exception.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.A. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x în data de 10.03.2010 de Biroul Notarului Public D., încheiat între S.C. E. S.R.L. în calitate de vânzător şi S.C. B. S.A. în calitate de cumpărător, dezmembrarea imobilului situat în strada x nr. 12, Roman, jud. Neamţ, având număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară Roman şi anume cota 5.586/20.408 de sub B.3, poziţie transcrisă din CF Roman, încheierea nr. 3093 din 12.03.2010, teren intravilan, având categoria de folosinţă "curţi-construcţii", în suprafaţă de 5.586 m.p., şi cota 1.955/20.408 de sub B.6, poziţie transcrisă din CF Roman, încheierea nr. 3097 din 12.03.2010, teren intravilan, având categoria de folosinţă "curţi-construcţii", în suprafaţă de 1.955 m.p. şi renumerotarea acestora conform numerelor existente anterior alipirii, constatarea nulităţii radierii dreptului de ipotecă şi a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare şi construire născute în favoarea A. S.A., prin Contractul de Ipotecă autentificat sub nr. x/25.04.2008 la Biroul Notarial F., cu sediul în Calea x, Bucureşti, Sector 1 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi anume reînscrierea în Cartea Funciară nr. x/N/Roman a municipiului Roman, judeţul Neamţ şi în Cartea Funciară Roman, aferente imobilelor situate în Roman, str. x, identificate prin numerele cadastrale, a dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în Roman, str. x înscrise în Cartea Funciară nr. x/N a municipiului Roman şi nr. y a municipiului Roman în favoarea lui C., precum şi a dreptului de ipotecă de rang I al A. S.A. în Cărţile Funciare nr. x şi nr. y ale Municipiului Roman, jud. Neamţ şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ce urmează a fi suportate de bancă în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 701 C din 29 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A., G., H., I. şi J., în calitate de moştenitori ai pârâtului C..

A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. B. S.A. în contradictoriu cu chemaţii în garanţie G., H., I. şi J., în calitate de moştenitori ai chematului în garanţie C..

Împotriva sentinţei civile nr. 701 C din 29 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a declarat apel, iar pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel provocat.

Prin decizia nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Bacău, secţia I civilă a fost admisă excepţia insuficientei timbrări a apelului provocat şi, în consecinţă, a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul provocat promovat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 791 din 29 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

S-a admis apelul principal promovat de apelanta-reclamantă A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 791 din 29 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., intimatul-pârât C., prin moştenitori: H., I., J. şi intimata-chemată în garanţie G..

A fost anulată sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, în fond, a fost respinsă, în tot, acţiunea, ca nefondată.

A fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată de apelanta-reclamantă, ca nefondată.

A fost obligată S.C. B. S.A. să plătească bugetului local al Primăriei Bucureşti - Sector 3 - Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru - 30.237 RON, taxă de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă a cererii de chemare în garanţie.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Bacău, secţia I civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine, în esenţă, că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Curtea de apel a soluţionat cauza (pe fond) în baza unei excepţii, ce nu a făcut parte din cadrul procesual al apelului.

Excepţia lipsei de interes, arată recurenta, nu a făcut parte din cadrul procesual al apelului nefiind invocată de vreo parte şi nici pusă în discuţie nici din oficiu, or, prin decizie, instanţa valorifică exclusiv aspectul interesului (fără a fi regăsit vreun considerent prin care să se analizeze condiţiile anulării actului pentru cauză ilicită) pentru a ajunge să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanţa de apel a încălcat atât principiul contradictorialităţii reglementat de art. 14 C. proc. civ., cât şi principul respectării dreptului la apărare reglementat de art. 13 C. proc. civ.

Esenţa dispoziţiilor art. 13, art. 14, art. 389, art. 477 alin. (1) C. proc. civ., pe care le redă, rezidă în faptul că instanţa are obligaţia de a-şi întemeia hotărârea exclusiv pe motive de fapt şi de drept asupra cărora părţile au purtat dezbateri contradictorii în acea fază procesuală.

Instanţa de apel, mai arată recurenta, îşi bazează în întregime decizia pe împrejurarea absenţei interesului în promovarea acţiunii, motivat de faptul că reclamanta a obţinut doar nulitatea procesului-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei, iar nu şi a actului de adjudecare, act ce s-ar interpune pe lanţul cauzal între Procesul-verbal de licitaţie şi contractul de vânzare-cumpărare vizat de prezenta acţiune.

Chestiunea lipsei de interes nu a făcut obiect al apelului promovat de reclamantă, nu a făcut obiect al apărărilor formulate de B. în apel, şi nu a făcut obiect al apelului B.. De altfel, apelul B. a fost anulat ca netimbrat, astfel că şi dacă o atare critică era dedusă, ea nu ar fi putut fi analizată de instanţa de apel.

În opinia recurentei, deşi suverană în stabilirea cadrului procesual, instanţa de apel nu putea proceda la judecată în temeiul unei excepţii pe care nu a pus-o în prealabil în discuţia părţilor.

Recurenta nu înţelege să conteste dreptul instanţei de a invoca o atare excepţie, ci împrejurarea că aceasta a lipsit părţile atât de posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul/fundamentarea ei, cât şi de dreptul de a formula apărări în raport de aceasta.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că instanţa nu a dat efect principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. S-a încălcat, totodată, art. 106 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. privitor la nulitatea actelor subsecvente.

În acest context, arată că actul de adjudecare este un act subsecvent procesului-verbal de licitaţie afectat întru-totul de acelaşi viciu al celui dintâi.

Actul de adjudecare împrumută, aşadar, toate viciile de legalitate ale Procesului-verbal de licitaţie, astfel că nu poate fi imaginată nicio situaţie în care primul este anulat, iar al doilea rămas valabil şi considerat că produce în continuare efecte, chiar dacă în mod formal nu s-a pronunţat nulitatea sa.

Astfel, susţine că efectele sentinţei Tribunalului Neamţ nr. 205/RCOM/21.11.2011 prin care s-a constatat anularea Procesului-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei se extind şi asupra Actului de adjudecare din data de 04.11.2009, or, instanţa a nesocotit principiul nulităţii actului subsecvent.

Principiile quod nullum est nullum producit effectum şi resoluto iure dantis, resoivitur ius accipientis funcţionează pe deplin şi în privinţa actelor în discuţie, nulitatea Procesului-verbal de licitaţie atrăgând nulitatea tuturor actelor ulterioare privitoare la vânzarea silită a imobilelor.

Este evident că Actul de adjudecare nu poate rămâne valabil în contextul în care prezintă aceleaşi vicii de legalitate.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurenta consideră că interesul său este actual în condiţiile în care constatarea nulităţii Actului de adjudecare este o simplă formalitate şi nu influenţează întrunirea condiţiilor anulării contractului de vânzare-cumpărare.

Deşi prin dispozitiv acţiunea este respinsă ca neîntemeiată, mai susţine recurenta, în realitate instanţa de apel nu a procedat la o rejudecare a cauzei în fond, oprindu-se la excepţia lipsei de interes. Consideră că au fost ignorate toate argumentele sale ce impuneau admiterea acţiunii, dar şi întregul probatoriu administrat în cauză, fiind inexplicabilă acordarea mai multor termene în apel în acest scop, prin raportare la dezlegarea finală.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că recurenta a formulat critici vizând exclusiv netemeinicia hotărârii atacate. A solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate de intimată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A. prin întâmpinare, şi a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen în vederea soluţionării acestuia.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimatei-pârâte B. S.A. expuse în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 C. proc. civ., unul din principiile ce guvernează procesul civil este principiul contradictorialităţii, definit ca fiind posibilitatea conferită de lege părţilor de a discuta şi combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil.

Astfel, conform art. 14 C. proc. civ.:

"Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu" (alin. (4).

"Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate" (alin. (5).

"Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii" (alin. (6).

Prin urmare, exigenţa fundamentală a contradictorialităţii impune ca nici o măsură să nu fie ordonată de către instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Se reţine ca fiind fondată critica recurentei-reclamante privind încălcarea principiului contradictorialităţii, circumscrisă ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., argumentată prin aceea că nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii ce derivă din motivarea hotărârii recurate.

Astfel cum rezultă şi din încheierea de amânare a pronunţării din 25 septembrie 2019, în care au fost consemnate, în esenţă, susţinerile părţilor, recurentei-reclamante i-a fost încălcat dreptul de a discuta şi de a argumenta chestiunea de drept invocată, respectiv lipsa interesului în promovarea acţiunii, o atare excepţie nefiind pusă în discuţia părţilor.

Or, nu se poate face abstracţie de principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, principiu ce presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

În altă ordine de idei, în acord cu cele susţinute de recurentă, se constată că instanţa de apel şi-a fundamentat raţionamentul exclusiv pe lipsa de interes a reclamantei reţinând că "reclamanta nu face dovada niciunui interes, lipsind o verigă din lanţul cauzal"; "că, în speţă, se invocă o nulitate absolută, însă această nulitate nu poate fi constatată, câtă vreme reclamanta nu a justificat folosul practic al admiterii capătului principal de cerere, reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea lui C., fiind imposibilă în prezenţa validităţii actului de adjudecare care nu a făcut obiectul unei cereri de anulare", pentru ca ulterior să admită apelul apelantei-reclamante A. S.A. şi, rejudecând, să respingă acţiunea, ca nefondată.

În acest context, se impune observaţia că dispozitivul hotărârii nu reflectă modul de soluţionare a apelului declarat de reclamantă în ceea ce priveşte admiterea acestuia şi respingerea acţiunii ca nefondată, existând o totală neconcordanţă între considerentele şi dispozitivul deciziei recurate, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, motivarea hotărârii atacate a vizat exclusiv lipsa interesului.

În consecinţă, este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Această constatare este suficientă pentru conturarea soluţiei ce se impune a fi pronunţată în cauză, respectiv casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că nu se mai impune cercetarea argumentelor invocate de recurentă în susţinerea motivului de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 663/2019 din 4 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.