Thermal energy price increase: contractual liability for refusal to sign retroactive addendum and non-retroactivity of regulatory opinion

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 680.888,74 RON (fără TVA), reprezentând prejudiciul rezultat ca urmare a refuzului pârâtei de acceptare a preţului majorat de livrare a energiei termice, conform Avizului ANRE nr. 1/04.01.2018 şi la plata accesoriilor aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei (23 mai 2019) şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.350 din C. civ., art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 996 din 1 octombrie 2020, a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 170/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. împotriva sentinţei civile nr. 996 din 1 octombrie 2020 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. UTILITĂŢI PUBLICE S.R.L.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că la data de 30 aprilie 2014, în temeiul Ordinului ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE, între reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. şi pârâta A. S.R.L. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare energie termică nr. 523/30.04.2014, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea energiei termice produse de Centrala Nuclearoelectrica a SNN - CNE Cernavodă.

Ulterior, pe durata de valabilitate (30 aprilie 2014 - 30 aprilie 2019) contractul a fost modificat sau completat prin intermediul actelor adiţionale nr. x, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8.

Preţul stabilit iniţial şi utilizat pentru facturarea energiei termice livrate pârâtei A. S.R.L., începând cu data semnării contractului şi până la finele anului 2017, a fost de 30 RON/Gcal, reglementat prin adresa Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nr. 900/30.03.2011.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a emis Avizul nr. x din 4 ianuarie 2018 privind preţul de producere a energiei termice şi, respectiv tariful de transport al energiei termice practicate de către CNE Cernavodă aparţinând Societăţii Naţionale Nuclearelectrica S.A. pentru oraşul Cernavodă, stabilind următoarele preţuri/tarife: preţul de producere a energiei termice practicat de CNE Cernavodă pentru oraşul Cernavodă - (55.04 RON/Gcal, fără TVA), tarif de transport al energiei termice practicat de CNE Cernavodă, pentru oraşul Cernavodă - (30.89 RON/Gcal, fără TVA).

Avizul respectiv a fost transmis Primăriei Cernavodă prin adresa CNE nr. x/08.01.2018 şi, ulterior, discutat în şedinţa care a avut loc între reprezentanţii reclamantei şi cei ai Primăriei Cernavodă din 9 ianuarie 2018 (conform minutei de şedinţă nr. 24/09.01.2018).

Prin adresa nr. x/09.02.2018, pârâta A. S.R.L. a solicitat modificarea actului adiţional nr. x de amendare a contractului nr. x/30.04.2014, argumentând că documentele "nu pot fi semnate şi nu pot produce efecte juridice începând cu data de 01.01.2018, întrucât S.C. B. S.R.L. a facturat luna ianuarie 2018 către utilizatorii, aplicând tariful vechi. Noul tarif de facturare conform avizului ANRE nr. 1/04.01.2018, va putea fi aplicat începând cu data de 01.02.2018, aceasta şi, în contextul faptului că, actul adiţional nr. x şi Anexa nr. 10.5 au fost înregistrate atât la societatea dvs., cât şi la societatea la data de 01.02.2018".

În conformitate cu art. 10 din contract, în cazul în care după intrarea in vigoare a contractului, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei emite o decizie cu privire la preţul energiei termice produse de Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., părţile vor încheia un act adiţional, prin care va fi modificat preţul contractului în mod corespunzator (...), cumpărătorul urmând a lua act de modificările de preţ şi a semna actele adiţionale.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei este necesar ca, în primul rând, partea reclamantă să facă dovada existenţei creanţei, cu consecinţa prezumării culpei debitorului obligaţiei corelative, care devine obligat să probeze cauza exoneratoare de răspundere.

De asemenea, a reţinut că în mod corect a apreciat judecătorul fondului inexistenţa faptei ilicite faţă de împrejurarea că reclamanta a comunicat pârâtei la data de 1 februarie 2018 necesitatea încheierii actului adiţional pentru ajustarea preţului.

Reflectat la nivel constituţional, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care stabilesc că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", principiul neretroactivităţii este aplicabil în speţă.

Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că avizul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1 pentru ajustarea preţului a fost emis la data de 4 ianuarie 2018, iar, pe de altă parte, principiul forţei obligatorii a contractului, principiu care presupune executarea întocmai a clauzelor contractuale de către părţile convenţiei.

Împrejurarea că apelanta-reclamantă a emis adresa CNE nr. 16 din 8 ianuarie 2018 către Primăria Cernavodă, prin care a solicitat majorarea tarifului, nu poate fi opozabilă intimatei-pârâte, corespondenţa nefiind purtată cu partenerul contractual.

Sub acest aspect, instanţa de apel a constatat că refuzul de a semna actul adiţional cu efecte retroactive şi plata noului tarif majorat al energiei termice, nu poate echivala cu o faptă ilicită a pârâtei.

Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanţă că în situaţia în care nu există fapta ilicită, nu are relevanţă prejudiciul suferit de apelanta-reclamantă, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 din C. proc. civ., Curtea de Apel Constanţa a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 170/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, recurenta-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 18 august 2021.

Recurenta-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă a susţinut faptul că hotărârea atacată nu este motivată, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., analiza efectuată de către instanţa de apel fiind una superficială. Astfel, a arătat că instanţa de apel nu a luat în considerare întregul material probator existent la dosarul cauzei şi nu a aplicat corect normele de drept.

Recurenta-reclamantă a menţionat că susţinerile Curţii de Apel Constanţa, redate în cuprinsul memoriului de recurs, nu echivalează cu o motivare a soluţiei de respingere a apelului.

Argumentul instanţei de apel, potrivit căruia "principiul neretroactivităţii este aplicabil în speţă, reţinând pe de o parte că avizul ANRE nr. 1/04.01.2018 pentru ajustarea preţului este emis în data de 04.01.2018 şi, pe de altă parte, principiul forţei obligatorii a contractului, principiu care presupune executarea întocmai a clauzelor contractuale de către părţile din contract" nu constituie o motivare a deciziei.

În opinia recurentei-reclamante Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., principiul neretroactivităţii nu este aplicabil în speţă, întrucât prevederile contractuale sunt clare, în sensul că atunci când intervine o modificare de preţ, părţile vor încheia un act adiţional în mod corespunzător.

Consideră că instanţa de apel trebuia să analizeze şi să motiveze decizia pronunţată coroborând:

(i) corespondenţa purtată între părţi, existentă la dosar, potrivit căreia intimata-pârâtă avea cunoştinţă de modificarea tarifului;

(ii) prevederile contractuale, respectiv art. 10 alin. (1) şi (2), conform cărora "preţul de contract pentru energia termică vândută pe baza prezentului contract este prevăzut în Anexa 10. În cazul în care, după intrarea în vigoare a contractului, ANRE emite o decizie cu privire la preţul energiei termice produse de societatea Nuclearelectrica S.A., părţile vor încheia un act adiţional la prezentul contract prin care va fi modificat preţul contractului în mod corespunzător, conform Deciziei ANRE. Cumpărătorul ia act de modificările de preţ şi semnează actele adiţionale".

(iii) dispoziţiile legii civile aplicabile, potrivit cărora "contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante" (art. 1270 din C. civ.); "clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia sensul ce rezultă din ansamblul contractului" (art. 1267 din C. civ.); "clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul" (1268 alin. (3) din C. civ.).

Cu alte cuvinte, autoarea căii de atac susţine faptul că instanţa de apel nu şi-a motivat decizia în raport de aceste considerente şi de probele existente la dosar.

Totodată, a arătat că susţinerea instanţei de apel, potrivit căreia "în mod corect a apreciat judecătorul fondului inexistenţa faptei ilicite faţă de împrejurarea că reclamanta a comunicat pârâtei la data de 1 februarie 2018 necesitatea încheierii actului adiţional pentru ajustarea preţului" nu constituie o motivare în sensul dispoziţiilor procedurii civile.

O altă critică se referă la faptul că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, a menţionat că Unitatea Administrativ Teritorială - Oraşul Cernavodă are calitatea de asociat unic al pârâtei A. S.R.L., fiind reprezentat de Consiliul Local al oraşului. Totodată, oraşul Cernavodă are calitatea de autoritate publică tutelară conform O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, iar finanţarea cheltuielilor societăţii A. S.R.L. se face din venituri proprii şi din aport de capital de la bugetul asociatului unic, respectiv de la oraşul Cernavodă reprezentat de Consiliul Local Cernavodă.

Conform art. 15.1. din actul constitutiv, "oraşul Cernavodă prin Consiliul Local Cernavodă (consilieri în funcţie), în calitate de asociat unic va exercita atribuţiile Adunării Generale a Asociaţilor societăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1961 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990".

Referitor la Avizul ANRE, recurenta-reclamantă a învederat că acesta a fost transmis Primăriei Cernavodă prin adresa CNE nr. x/08.01.2018 şi, ulterior, discutat în şedinţa ce a avut loc între reprezentanţii Societăţii Naţionale Nuclearelectrica şi cei ai Primăriei Cernavodă din 9 ianuarie 2018 (conform Minutei de şedinţă nr. 24/09.01.2018).

Aşadar, se poate observa că Primăria Cernavodă şi, implicit, intimata-pârâtă au fost informate în cursul lunii în care a intervenit modificarea tarifului asupra demersurilor societăţii reclamante de emitere a avizului, sens în care acestea şi-au exprimat şi acordul asupra tarifului în discuţie prin intermediul Hotărârii nr. 350/27.11.2017. De asemenea, s-au obligat să supună aprobării Consiliului Local noul tarif aprobat prin Avizul ANRE.

Prin urmare, recurenta apreciază că nu poate fi primită interpretarea instanţei de apel, potrivit căreia "împrejurarea că apelanta-reclamantă a emis adresa CNE nr. x/08.01.2018 către Primăria Cernavodă şi a solicitat majorarea tarifului nu poate fi opozabilă intimatei-pârâte, corespondenţa nefiind purtată cu partenerul contractual", întrucât corespondenţa şi întâlnirile avute la nivelul reprezentanţilor celor două societăţi s-au purtat cu Primăria Cernavodă, asociat unic al intimatei-pârâte, fiind vorba despre organul de deliberare şi de decizie al societăţii A. S.R.L., potrivit legii şi actului constitutiv, cel care emite hotărâri.

Asociatul unic, deşi a luat cunoştinţă de avizul ANRE privind noul tarif pentru energia termică livrată de CNE şi a fost de acord să supună aprobarea acestuia în prima şedinţă de consiliu ce va avea loc în cursul lunii ianuarie 2018 (aşa cum reiese din minuta de şedinţă nr. 24/09.01.2018), a adoptat o atitudine pasivă, acceptând producerea în patrimoniul societăţii recurente-reclamante a prejudiciului pe care aceasta l-a solicitat prin acţiunea ce formează obiectul dosarului de faţă.

Recurenta-reclamantă consideră că minuta de şedinţă, încheiată la sediul Primăriei Cernavodă la data de 8 ianuarie 2018 (la 4 zile de la data emiterii avizului ANRE) prezintă relevanţă, fiind consemnat faptul că primăria a luat cunoştinţă de Avizul ANRE privind noul tarif, urmând să supună aprobarea acestuia Consiliului Local, actul adiţional pentru noul tarif pentru energia termică neputând fi încheiat, în mod legal, cu intimata-pârâtă, fără o aprobare a Consiliului Local.

Consiliul Local este cel care avea obligaţia legală de a emite hotărârea pentru aprobarea noului tarif pentru energia termică necesară încheierii actului adiţional cu pârâta A. S.R.L., iar această obligaţie reiese din următoarele prevederi legale: art. 8 alin. (1) şi alin. (3) lit. k) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, art. 5 pct. 20 şi art. 8 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) şi e), art. 32 lit. b) şi art. 47 alin. (4) lit. e) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, coroborate cu art. 36 alin. (2) lit. d) şi e) şi pct. 14 şi art. 115 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, în vigoare la data efectuării controlului.

Recurenta-reclamantă consideră că era în sarcina Consiliului Local, reprezentant al Unităţii Administrativ-Teritoriale Oraşul Cernavodă - asociatul unic al pârâtei A. S.R.L., să aprobe noul tarif prin Hotărâre de Consiliu Local, aspect care reiese şi din punctul de vedere exprimat de către ANRE, prin adresa nr. x/28.02.2018, care face vorbire despre obligativitatea ca noul preţ la energia termică să fie aprobat printr-o hotărâre a Consiliului Local.

Având în vedere toate argumentele prezentate, cum recurenta a transmis Avizul ANRE Primăriei Cernavodă prin adresa CNE nr. x/08.01.2018, rezultă că intimata-pârâtă avea cunoştinţă de această majorare.

Autoarea căii de atac a susţinut faptul că toate prevederile mai sus menţionate trebuie coroborate şi cu art. 10 din contractul încheiat cu intimata:

"în cazul în care după intrarea în vigoare a contractului, ANRE emite o Decizie cu privire la preţul energiei termice produse de SN Nuclearelectrica S.A. părţile vor încheia un act adiţional prin care va fi modificat preţul contractului în mod corespunzător (...). (2) Cumpărătorul ia act de modificările de preţ şi semnează actele adiţionale", cât şi cu faptul că, Consiliul Local Cernavodă a emis Hotărârea nr. 350/27.11.2017 privind aprobarea de principiu a preţului de producere a energiei termice şi, respectiv a tarifelor de transport al energiei termice practicate de CNE Cernavodă, prin care la art. 1:

"Se aprobă avizarea de principiu a preţului de producere a energiei termice şi, respectiv tarifele de transport al energiei termice practicate de CNE Cernavodă pentru oraşul Cernavodă, calculate la nivelul de 86 RON/Gcal (fără TVA) conform anexelor 1 şi 1.1 ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre".

Actul adiţional nr. x de modificare a preţului de contract conform avizului obţinut respectiv: preţul de producere a energiei termice - (55.04 RON/Gcal, fără TVA) şi tariful de transport al energiei termice - (30.89 RON/Gcal, fără TVA) a fost comunicat către intimată, însă nu aceasta a fost data la care intimata-pârâtă a luat act de modificarea tarifului, ci şedinţa de la sediul Primăriei Cernavodă urmată de Minuta nr. 24/09.01.2018 a constituit momentul de iniţiere a demersurilor, momentul de la care intimata a avut cunoştinţă de această modificare.

Prin adresa nr. x/09.02.2018, intimata-pârâtă a solicitat modificarea actului adiţional nr. x de amendare a contractului nr. x/30.04.2014, iar ca urmare a refuzului primit, între părţi s-a iniţiat o amplă corespondenţă despre care a făcut vorbire, pe larg, în cererea introductivă.

Reprezentanţii Departamentului Control Financiar şi Managerial din cadrul SNN au concluzionat că există o probabilitate ridicată ca pierderea de venit de 680.888,74 RON, plus accesoriile aferente, să reprezinte prejudiciul cauzat Societăţii Naţionale Nuclearelectrica S.A. de către S.C. UTILITĂŢI S.R.L., prin încălcarea prevederilor art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 523/30.04.2014, fapt care a impus iniţierea demersurilor legale de recuperare a sumei anterior precizate.

O altă critică se referă la faptul că sunt întrunite condiţiile necesare răspunderii contractuale.

Premisa angajării răspunderii civile contractuale este existenţa unui contract valabil încheiat, în speţa de faţă fiind vorba despre contractul nr. x/30.04.2014, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de energie termică, încheiat cu respectarea procedurilor legale.

Totodată, orice contract valabil încheiat, echivalează cu legea părţilor, aspect susţinut de prevederile art. 1.270 din C. civ., potrivit cărora "contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante", născându-se astfel, în sarcina părţilor contractante, obligativitatea respectării întocmai a contractului încheiat, obligaţie de la care părţile nu se pot sustrage sau, cel puţin, nu fără a fi ţinute să repare prejudiciul creat prin această încălcare a contractului.

În opinia recurentei-reclamante Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., sunt aplicabile în cauză şi dispoziţiile art. 1267 din C. civ., potrivit cărora "clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia sensul ce rezultă din ansamblul contractului" şi cele conţinute de art. 1268 alin. (3) din acelaşi act normativ, conform cărora "cauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul". Clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul în care se încadrează.

Pentru a fi angajată răspunderea contractuală, s-a argumentat că este necesar să existe un contract valabil încheiat, aspecte reţinute de instanţele anterioare în considerentele hotărârilor pronunţate.

O a doua condiţie pentru angajarea răspunderii civile contractuale este existenţa unei fapte ilicite care să reprezinte o nerespectare a unei obligaţii contractuale.

În speţa de faţă, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a constat în neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 10 din contract:

"în cazul în care după intrarea în vigoare a contractului, ANRE emite o decizie cu privire la preţul energiei termice produse de SN Nuclearelectrica S.A., părţile vor încheia un act adiţional prin care va fi modificat preţul contractului în mod corespunzător (...). (2) Cumpărătorul ia act de modificările de preţ şi semnează actele adiţionale", obligaţie asumată întocmai prin semnarea contractului, cu atât mai mult cu cât societatea reclamantă a îndeplinit obiectul contractului şi a vândut energia termică în baza contractului şi a condiţiilor de livrare prevăzute în Anexa 11 precum şi cu respectarea condiţiilor stabilite prin Convenţia de exploatare prezentată în Anexa 5.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că ambele părţi contractante au obligaţia de a se comporta cu bună-credinţă în orice împrejurare ce este anterioară, concomitentă sau ulterioară momentului încheierii contractului, pentru ca părţile să acţioneze în deplină cunoştinţă de cauză în acordarea unui consimţământ liber şi neviciat, în virtutea aplicării dispoziţiilor art. 1170 din C. civ. (2009), potrivit cărora "părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi la încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie".

De asemenea, a susţinut faptul că intimata-pârâtă a luat cunoştinţă de modificarea tarifului şi a beneficiat de energia termică livrată de societatea SNN CNE Cernavodă, astfel încât au fost demonstrate condiţiile răspunderii civile contractuale referitoare la vinovăţia pârâtei şi la săvârşirea faptei ilicite constând în nerespectarea prevederilor art. 10 din contractul nr. x/2014.

Pe cale de consecinţă, nu pot fi primite considerentele inserate în decizia recurată, conform cărora «reflectat la nivel constituţional, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care prevăd că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", principiul neretroactivităţii este aplicabil în speţă, reţinând, pe de o parte, că avizul ANRE nr. 1/04.01.2018 pentru ajustarea preţului este emis în data de 04.01.2018 şi, pe de altă parte, principiul forţei obligatorii a contractului, principiu care presupune executarea întocmai a clauzelor contractuale de către părţile din contract», cu referire la faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare aplicarea dispoziţiilor legale menţionate de societatea reclamantă coroborate cu prevederile contractuale ce reprezintă legea părţilor.

Recurenta-reclamantă apreciază că şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare, inclusiv prevederile art. 15 lit. g) din contract, care stabilesc că:

"... acesta va iniţia modificarea şi completarea prezentului contract sau a anexelor la acesta ori de câte ori apar elemente noi, inclusiv prin acte adiţionale atunci când consideră necesară detalierea, completarea sau introducerea unor clauze noi", prin emiterea şi transmiterea propunerii de act adiţional.

De asemenea, în cuprinsul cererii de recurs, autoarea căii de atac precizează că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin intermediul adresei CNE nr. x/08.01.2018, transmisă în atenţia Primăriei Cernavodă, completată ulterior prin corespondenţa derulată între părţi, constituită ca şi probatoriu la dosarul cauzei.

Cât priveşte existenţa unui prejudiciu, a arătat că prejudiciul suferit de către recurenta-reclamantă este rezultatul faptei ilicite a intimatei-pârâte ce constă tocmai în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate.

Astfel, în baza probatoriului administrat în faţa instanţei de fond, reclamanta a solicitat să se constate existenţa culpei societăţii pârâte, mai exact, să se constate că neexecutarea obligaţiilor asumate se datorează culpei acesteia, culpă care trebuie să fie coroborată cu reaua-credinţă.

Prejudiciul pe care reclamanta l-a solicitat prin acţiunea introductivă a fost determinat ca fiind diferenţa dintre preţul modificat în valoare de 1.244.867,43 RON (inclusiv TVA) şi valoarea anterioară a preţului de 434.609,83 RON (inclusiv TVA).

Cu alte cuvinte, prejudiciul este reprezentat de valoarea plătită în plus de societatea recurentă-reclamantă prin vânzarea aceleiaşi cantităţi de energie termică, raportat la aceeaşi perioadă de timp.

În acest context, recurenta apreciază că nu pot fi primite considerentele instanţei de apel, potrivit cărora "pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei este necesar ca, în primul rând, partea reclamantă să facă dovada existenţei creanţei, cu consecinţa prezumării culpei debitorului obligaţiei corelative, care devine obligat să probeze cauza exoneratoare de răspundere".

Cu privire la existenţa unui raport de cauzalitate între încălcarea contractului şi prejudiciul suferit, recurenta-reclamantă a menţionat că este evident că prejudiciul a fost determinat de încălcarea obligaţiilor contractuale asumate.

Dacă societatea intimată-pârâtă ar fi achitat noul preţ astfel cum acesta a fost modificat (la valoarea majorată) şi ar fi adus la îndeplinire obligaţia de a semna actul adiţional aferent, reclamanta nu ar fi suferit un prejudiciu.

În realitate, societatea intimată-pârâtă şi-a asumat producerea unui vădit prejudiciu în patrimoniul recurentei-reclamante, calificat prin beneficierea de aceleaşi servicii la un preţ inferior celui datorat conform noilor modificări.

Legătura de cauzalitate şi prejudiciul sunt dovedite prin atitudinea intimatei-pârâte, exprimată prin corespondenţa despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul cererii de recurs şi care a condus la calcularea prejudiciului, raportat la diferenţa de tarif aplicabilă până la data emiterii Avizului nr. x/04.01.2018.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă consideră că prin refuzul de achitare a contravalorii energiei termice la tariful aprobat prin Avizul ANRE nr. 1/04.01.2018, pârâta A. S.R.L. nu a respectat prevederile contractuale şi i-a cauzat un prejudiciu cuantificat la suma de 680.888,74 RON, fără TVA, la care se adaugă accesoriile aferente.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. UTILITĂŢI PUBLICE S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenţei şi întinderii lor.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că înţelege să-şi menţină apărările din cuprinsul cererii de recurs.

Prin rezoluţia din 29 septembrie 2021 s-a fixat termen la data de 4 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. a criticat decizia Curţii de Apel Constanţa, prin prisma motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi că analiza efectuată de către instanţa de apel a fost una superficială. În acest sens, a arătat că instanţa de apel nu a luat în considerare întregul material probator existent la dosarul cauzei şi nu a aplicat corect normele de drept.

Cu alte cuvinte, a susţinut faptul că instanţa de apel nu şi-a motivat decizia în raport de considerentele prezentate în cuprinsul memoriului de recurs şi de probele existente la dosar.

Procedând la analiza acestui motiv de recurs, Înalta Curte urmează a porni de la premisa că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Întrucât Convenţia nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observaţii sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanţa sesizată.

Judecătorii au obligaţia, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază soluţia, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate şi analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-şi găsească raţiunea în cadrul probelor administrate în cauză.

În mod corespunzător, în legislaţia naţională, dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. prevăd obligaţia instanţei de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor. Expunerea considerentelor reprezintă garanţia că hotărârea pronunţată reprezintă rezultatul unui raţionament logico-judiciar, iar soluţia nu a fost pronunţată într-un mod arbitrar şi discreţionar, şi face în acelaşi timp posibilă realizarea de către instanţa de apel a controlului judiciar, odată cu învestirea acesteia cu soluţionarea căii de atac declarate împotriva hotărârii.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză impută instanţei de apel o motivare insuficientă, criticabilă din punctul de vedere al situaţiei de fapt statuate. Aceste elemente, însă nu se circumscriu motivului de recurs invocat, ci tind să repună în dezbatere starea de fapt ca rezultat al evaluării probelor sau să sublinieze că instanţa de prim control judiciar nu a dat un răspuns exhaustiv argumentelor părţii.

Totodată, se reţine că nemotivarea, invocată de către recurentă, trebuie să aibă caracter substanţial şi să se refere la aspecte esenţiale, tranşate prin dispozitiv sau de natură a-l influenţa, iar nu la analiza tuturor aspectelor care, fiind invocate, nu puteau influenţa decisiv hotărârea.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că decizia recurată corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a prezentat, într-o manieră clară, precisă şi concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt şi în drept soluţia adoptată, fiind astfel la adăpost de orice critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa de prim control judiciar, în temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în limitele motivelor formulate de apelanta-reclamantă, reţinând situaţia de fapt sub toate aspectele sesizate şi în raport de particularităţile speţei, iar faptul că soluţia pronunţată nu a corespuns voinţei recurentei-reclamante nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.

Recurenta-reclamantă a invocat şi motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text de lege potrivit căruia hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea ori cu greşita aplicare a normelor de drept material.

Din această perspectivă, Înalta Curte va examina doar argumentele recurentei-reclamante care pun în dezbatere nelegalitatea deciziei, nu şi cele care vizează modalitatea de interpretare a probelor şi de stabilire a situaţiei de fapt, deoarece analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conţinutul art. 488 C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate, spre cele de eventuală netemeinicie.

Aceasta, deoarece sistemul de drept naţional nu cunoaşte decât dublul grad de jurisdicţie (fond şi apel), iar căile extraordinare de atac pot fi exercitate doar în condiţiile prevăzute de lege, nu însă şi pentru ca părţile să supună instanţelor de control judiciar orice nemulţumire asupra hotărârii anterioare.

În susţinerea acestui motiv de recurs, autoarea căii de atac a arătat că Primăria Cernavodă şi, implicit, intimata-pârâtă au fost informate în cursul lunii în care a intervenit modificarea tarifului asupra demersurilor societăţii reclamante de emitere a avizului, sens în care acestea şi-au exprimat şi acordul asupra tarifului în discuţie prin intermediul Hotărârii nr. 350/27.11.2017, obligându-se, totodată, să supună aprobării Consiliului Local noul tarif aprobat prin Avizul ANRE.

De asemenea, a menţionat că minuta de şedinţă, încheiată la sediul Primăriei Cernavodă la data de 8 ianuarie 2018 (la 4 zile de la data emiterii avizului ANRE) prezintă relevanţă, întrucât s-a consemnat faptul că primăria a luat cunoştinţă de Avizul ANRE referitor la noul tarif, urmând să supună aprobarea acestuia Consiliului Local, actul adiţional cu noul tarif pentru energia termică neputând fi încheiat, în mod legal, cu intimata-pârâtă, fără o aprobare a Consiliului Local.

Înalta Curte reţine că aceste critici exprimă nemulţumirea recurentei-reclamante faţă de soluţia dată, nefiind apte să contureze nelegalitatea deciziei recurate.

Cât priveşte încălcarea normelor de drept material de către instanţa de apel, cu referire la faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii contractuale a intimatei-pârâte, critică subsumată aceluiaşi motiv de casare, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate fi primită.

În literatura de specialitate, răspunderea civilă contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.

Reţinem din această definiţie că răspunderea contractuală este urmarea obligaţiei generale de a răspunde pentru prejudiciile cauzate unei alte persoane - dacă prejudiciul este cauzat partenerului contractual şi el este urmarea neexecutării contractuale, avem de a face cu o răspundere contractuală [art. 1.518 alin. (1) din C. civ. şi art. 1.350 alin. (1) din acelaşi cod].

Printre mijloacele pe care creditorul le are la îndemână în situaţia când una dintre părţile contractante nu execută prestaţiile pe care le datorează se regăseşte şi executarea prin echivalent - acordarea de daune-interese, în concepţia tradiţională, acest termen este sinonim cu angajarea răspunderii civile contractuale a debitorului, care va fi obligat să plătească creditorului sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a-i repara prejudiciul cauzat prin neexecutare.

Pentru a vorbi de răspundere contractuală, neexecutarea trebuie să privească obligaţii rezultate din contract.

Cu alte cuvinte, orice abatere de la principiul forţei obligatorii a contractului constituie, sub aspectul neexecutării, o condiţie primară pentru acordarea de daune-interese.

Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, instanţa supremă reţine că nu poate fi antrenată răspunderea civilă contractuală a intimatei-pârâte, atâta timp cât aceasta nu a fost notificată de către recurenta-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., pentru a încheia un act adiţional la contractul iniţial, act prin care să fie modificat preţul energiei termice produse de SNN, conform Deciziei ANRE.

Este evident că, în lipsa unui astfel de act adiţional, nu există un temei contractual care să justifice plata energiei termice la preţul majorat pentru luna ianuarie 2018.

În mod greşit, societatea reclamantă a direcţionat respectivul act adiţional către o altă instituţie (care nu este parte în contract) - Primăria Oraşului Cernavodă.

Ulterior, părţile din prezentul litigiu au ajuns la un acord, în sensul că au încheiat Actul adiţional nr. x la contract, însă cele convenite şi materializate în acest act adiţional se aplică de la data de 1 februarie 2018.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanţei de apel, potrivit căreia refuzul de a semna actul adiţional cu efecte retroactive şi plata noului tarif majorat al energiei termice, nu poate echivala cu o faptă ilicită a pârâtei.

Totodată, se poate lesne observa că aşa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor formulate în calea de atac a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia tribunalului, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele Curţii de Apel Constanţa, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că decizia atacată este legală, iar criticile prezentate de recurentă nu justifică adoptarea unei dispoziţii de casare, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 170/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2021.