Inadmissible cassation appeal against a final labor dispute decision barred by statutory exclusion of extraordinary remedies.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună:

1. Anularea deciziei de concediere/sancţionare, emisă la data de 11 mai 2015 de S.C. B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă să se dispună reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinută anterior acestei decizii şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum şi cu toate sporurile şi drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, pentru perioada 11 mai 2015 şi până la data punerii efective în executare a hotărârii ce se va pronunţa, precum şi anularea celor 88 de ore nemotivate apărute în fluturaşul său de salariu pe luna aprilie 2015.

2. Obligarea societăţii să-i achite diferenţa de despăgubire în suma netă de 8.899 RON aferentă perioadei 22.10.2013- 31.07.2014, conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 emisă de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013 şi rămasă irevocabilă, precum şi a sumei de 3.580 RON reprezentând onorariu expert contabil, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D..

3. Obligarea societăţii să-i acorde efectuarea concediilor de odihnă aferente anilor 2009; 2010; 2011 şi 2012.

4. Obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna octombrie 2014, astfel, în rubrica ore standard 72 ore în loc de 64 ore şi respectiv în rubrica zile concediu medical 14 zile în loc de 15 zile, şi obligarea societăţii la emiterea si comunicarea organelor statului a unei declaraţii rectificative aferente lunii octombrie 2014, cu modificările de mai sus.

5. Obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna aprilie 2015, la rubrica Rest zile CO (final an): 25 de zile în loc de 23 de zile.

6. Obligarea societăţii să-i recalculeze toate drepturile salariale începând cu data de 01 august 2014 luând în calcul salariul de bază de 1.907 RON brut, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D., respectiv începând cu data de 01.09.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.037 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii cu aplicare din 01.09.2014 şi începând cu data de 01.12.2014 luând în calcul salarul de bază de 2.067 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii, cu aplicare din 01.12.2014.

7. Obligarea societăţii la plata unor daune morale în sumă de 150.000 RON pentru prejudiciul de ordin material în sumă de 8.899 RON neachitată încă conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 emise de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013 şi rămasă irevocabilă şi prejudiciul moral suferit ca urmare a modului abuziv în care societatea a înţeles să pună în aplicare sentinţa civilă amintită, conform cererilor reclamantei nr. I; II; III; IV; V si VI din prezenta contestaţie.

Prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2015, instanţa a dispus disjungerea capătului III din cerere cu privire la obligarea societăţii la acordarea concediilor de odihnă aferente anilor 2009; 2010; 2011 si 2012, dosarul fiind înregistrat pe rolul aceluiaşi complet, sub dosar nr. x/2015 al Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 1372 din 4 decembrie 2020, Tribunalul Timiş a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect efectuarea concediilor de odihnă aferente anilor 2009, 2010, 2011 si 2012, fără a acorda cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta A..

La termenul din 21 februarie 2022, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii apelului, amânând pronunţarea în vederea soluţionării cererii de recuzare formulată de către apelantă în aceeaşi dată.

Prin încheierea din 2 martie 2022, instanţa a respins cererea de recuzare formulată de apelanta A. împotriva doamnei judecător E., preşedintele completului de judecată LA3.

Prin decizia nr. 347 din 7 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca tardiv introdus apelul declarat de reclamanta-apelantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1372 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. B. S.R.L..

Prin recursul declarat, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare a apelului unei alte curţi de apel.

Recurenta arată că, la termenul din data de 21 februarie 2022 instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii introducerii apelului de către aceasta, urmând a se pronunţa asupra acestei excepţii la data de 7 martie 2022.

La data de 2 martie 2022, recurenta arată că a depus prin registratură concluzii scrise asupra excepţiei tardivităţii introducerii apelului, dovedind cu înscrisuri faptul că a depus cererea de apel în termenul legal prevăzut de lege.

Aceasta arată că sentinţa civilă nr. 1372/PI din 4 decembrie 2020 din dosarul nr. x/2015 emisă de Tribunalul Timiş, i-a fost comunicată prin oficiul poştal la 2 februarie 2021, iar la 10 februarie 2021 a depus cererea de apel prin registratură, adică în cea de-a 7-a zi de la comunicarea sentinţei civile nr. 1372/PI/04.12.2020, înăuntrul termenului de 10 zile de depunere a apelului, conform prevederilor art. 13 din O.U.G. nr. 51/2008 coroborat cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, intimata-pârâtă B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte - Completul de filtru a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca tardiv introdus apelul declarat de reclamanta-apelantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1372 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. B. S.R.L., având ca obiect litigiu de muncă.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, sunt incidente dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 347 din 7 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 347 din 7 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu poate fi primită şi nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită şi ca urmare a admiterii excepţiei se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 347 din 7 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 347 din 7 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.