Cassation appeal annulled for impermissible factual re-examination in construction sub-contract payment dispute

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 15 septembrie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. a solicitat instanţei obligarea acesteia la plata: sumei de 255.590,37 RON, reprezentând facturi neachitate şi a sumei de 49.687,25 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare, precum şi la plata dobânzii legale până la plata plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa nr. 123/2021 din 27 septembrie 2021, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 66/2022 - A din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 123 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C..

Obligă pârâta C. să plătească reclamantei A. S.R.L., în insolvenţă, suma de 255.590 RON; reprezentând debit neachitat în baza facturilor seria x nr. x/06.07.2018, seria x nr. x/15.11.2018 şi seria x nr. x/25.03.2019, precum şi dobânda legală penalizatoare pentru raporturi între profesionişti, calculată de la scadenţa fiecărei facturi şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel reţine în cuprinsul hotărârii recunoaşterea parţială prin interogatoriu a sumei de 148.137,35 RON de către recurenta S.C. C. S.R.L. - D şi nu a sumei de 255.590,37 RON, context în care trebuie reţinut că recurenta a recunoscut datoria ca fiind suma de 148.137,35 RON, iar diferenţa până la 255.590,37 RON reprezentând TVA-ul ce trebuie achitat, astfel că în cauză este o neconcordanţă cu privire la suma reţinută de instanţă după aplicarea TVA-ului.

Tot în acest context, se arată că instanţa de apel fără să ţină cont de raţionamentul primei instanţe, potrivit căruia, prin întâmpinare şi interogatoriu se face referire de către recurenta S.C. C. S.R.L. - D la suma de 148.137,35 RON, acest aspect nu echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor.

În continuare, recurenta prezintă derularea relaţiilor parteneriale privind contractul de subantrepriză nr. x din 1 iunie 2017 încheiat între S.C. C. S.R.L. - D, în calitate de antreprenor şi S.C. A. S.R.L., în calitate de subantreprenor, din analiza căruia, valoarea lucrărilor de captare,aducţiune şi dotări care fac obiectul prezentului contract este de 560.280 RON, conform anexei, iar S.C. A. S.R.L., depune ca probă înscrisul intitulat "situaţie facturi la clientul S.C. C. S.R.L. - D" prin care menţioneză la rubrica "total" suma de încasat 667.733,02 RON, în condiţiile în care contractul a fost încheiat pentru lucrări de execuţie în sumă de 560.280 RON.

Mai arată recurenta, că deşi S.C. A. S.R.L. a emis facturile menţionate în cererea de recurs, fără a preciza ce reprezintă aceste obligaţii de plată, în cererea de chemare în judecată, aceasta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 255.590,37 RON, în condiţiile în care la un simplu calcul matematic rezulta că aceasta ar mai fi avut de plată suma de 148.137,35 RON către reclamant.

Se susţine că, instanţa de fond a reţinut că exigibilitatea preţului era condiţionată de efectuarea recepţiei de către antreprenor, conform art. 1864 alin. (1) C. civ., însă din înscrisurile existente în cauză se constată că nu au fost administrate probe din care să rezulte efectuarea recepţiei, potrivit cu dispoziţiile evocate, iar instanţa de apel nu a făcut referire în cuprinsul deciziei atacate la probele concludente şi utile în aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei.

În cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt şi probatoriul administrat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă în argumentarea motivului de casare evocat vizează nemotivarea deciziei din apel, recurenta apreciind că nu au fost suficient analizate probele administrate în cauză pentru pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale.

Aceste susţineri nu pot fi primite, în raport cu argumentele prezentate de instanţa de apel, care a constatat că în mod neîntemeiat a fost respins demersul juridic al reclamantei, aceasta fiind îndreptăţită la pretenţiile solicitate faţă de pârâtă, în contextul administrării probelor cu înscrisuri şi interogatoriu, utile soluţionării cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Aşadar, obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În acest context, se reţine că toate argumentele recurentei reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către instanţa de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că se critică soluţia instanţei de apel doar în ce priveşte temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esenţă, reaprecierea probelor de către instanţa de recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Astfel, simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care instanţa a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea aceloraşi susţineri din faţa instanţei de apel cu privire la interpretarea probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri şi interogatoriu.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurenta nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale nu au fost respectate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. D împotriva deciziei nr. 66/2022 - A din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. D împotriva deciziei nr. 66/2022 - A din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.