Proportionality of court costs to partially admitted claims in civil appeal

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2015 pe rolul Judecătoriei Timişoara sub număr de dosar x/2015, reclamanta SN AEROTORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A., în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ- ADMINISTRAŢIA ROMÂNA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 89.393,04 euro reprezentând prejudiciu produs societăţii prin neaplicarea corectă a tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al SN AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA- TRAIAN VUIA de aprobare în unanimitate Grila- completă pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii în incinta A.. nr. 28/2005, la plata de daune interese compensatorii de la data cauzării însărăcirii şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, la plata de daune moratorii în sensul art. 1088 C. civ. până la plata efectivă a însărăcirii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-a invocat principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

La 13 iulie 2015, reclamanta a depus precizare de acţiune prin care a înţeles să îşi majoreze cuantumul cererii introductive de instanţă la suma de 911.627,23 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1209 din 16 februarie 2016, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SN Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă - Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Timiş la 7 martie 2016.

Prin încheierea din 16 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepţia insuficientei timbrări invocată de pârâtă; s-a respins excepţia tardivităţii depunerii precizării de acţiune privind introducerea în cauză în calitate de pârât a D.S.N.A.; s-a amânat judecarea cauzei la data de 18.10.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 78/PI din 17 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepţia prescripţiei cererii de chemare în judecată pentru pretenţiile formulate pe perioada 2009 - 2012, ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a REGIEI AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA ca neîntemeiată.

S-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta S.N. AEROPORTUL INTERNATIONAL TIMIŞOARA-TRAIAN VUIA S.A., în contradictoriu cu pârâtele REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA, având ca obiect pretenţii.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi debitoarea ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA la plata către creditoare a sumei de 911.627,23 RON cu titlu de debit, la care se adaugă TVA.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi debitoarea ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA la plata către creditoare a sumei reprezentând diferenţă de chirie calculată de la data de 01.06.2015 şi până la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi debitoarea ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA la plata către creditoare a penalităţilor de întârziere de 0,15% pe zi, calculate de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 84 din 04.09.2012 a Curţii de Conturi şi până la plata efectivă a debitului principal.

S-a respins, în rest, acţiunea.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi debitoarea ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA la plata către creditoare a sumei de 16.301,33 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 21 februarie 2017 pronunţată în Şedinţa Camerei de Consiliu, de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 78/PI/17.01.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2015, în sensul că a fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi debitoarea ADMINISTRAŢIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA la plata către creditoare a sumei de 34.348,26 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 78/PI din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2015, a declarat apel reclamanta SN AEROPORTUL INTERNATIONAL TIMISOARA - TRAIAN VUIA S.A..

Apelantele pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA ("ROMATSA - Administraţia Centrală" sau "ROMATSA - AC" BUCURESTI şi ADMINISTRATIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECTIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA (DSNA) au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 78/PI din 17 ianuarie 2017, a încheierii din 16 septembrie 2016 şi a încheierii din 21 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 677/A din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamanta SN AEROPORTUL INTERNATIONAL TIMISOARA - TRAIAN VUIA S.A. împotriva sentinţei civile nr. 78/PI/17.01.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015.

S-a respins apelul declarat de pârâtele REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA ("ROMATSA - Administraţia Centrală" sau "ROMATSA - AC" BUCURESTI şi ADMINISTRATIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECTIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA (DSNA) împotriva sentinţei civile nr. 78/PI/17.01.2017, a încheierii din data de 16.09.2016 şi a încheierii din data de 21.02.2017, pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. şi pârâtele Regia Autonomă a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa şi Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa R.A. - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Timişoara.

Prin decizia nr. 947 din 7 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA TRAIAN VUIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 677/A din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

A fost admis recursul declarat de recurentele-pârâte Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Timişoara împotriva aceleiaşi decizii.

A fost casată în parte decizia recurată numai în ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtele Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Timişoara şi a fost trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

S-a menţinut dispoziţia de respingere a apelului reclamantei.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantele-pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA şi ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA, în contradictoriu cu intimatul-reclamant AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMISOARA TRAIAN VUIA S.A. împotriva sentinţei civile nr. 78/PI/17.01.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că: s-a luat act de renunţarea la judecarea petitului având ca obiect plata debitului restant de la data de 1.04.2016 şi până la rămânerea definitivă a soluţiei din prezentul dosar; au fost obligate pârâtele să-i achite reclamantei suma de 19329 RON în loc de 34348,26 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă au declarat recurs pârâtele Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Timişoara.

Recurentele-pârâte Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Timişoara se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6).

În argumentarea recursului, pârâtele susţin, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată în raport cu dispoziţiile C. proc. civ. şi jurisprudenţa CEDO.

Apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod, precum şi jurisprudenţa CEDO, care a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa".

În opinia recurentelor, instanţa de apel a validat calculele făcute de intimat fără a ţine cont că acordarea cheltuielilor de judecată se face la valoarea pretenţiilor admise, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Or, instanţa de fond a respins capătul de cerere cu privire la penalităţile de întârziere datorate pentru perioada anterioară rămânerii definitive a Deciziei Curţii de Conturi. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în privinţa penalităţilor de întârziere părţile nu au convenit o obligaţie de plată a acestora cu caracter retroactiv, nefiind stipulată nicio clauză în acest sens în cuprinsul actului adiţional încheiat. Cu privire la acest capăt de cerere, hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 947 din 7 mai 2019.

Prin calculul efectuat de către intimaţi, validat de instanţa de apel, în sumă de 19329 RON s-a avut în vedere valoarea totală a penalităţilor de întârziere de 551.339 RON.

Decizia nr. 84/2012 a Curţii de Conturi Timiş a rămas definitivă la data de 07.05.2015.

Astfel, în calculul taxei de timbru ar fi trebuit să se aibă în vedere penalităţile de întârziere calculate pentru data 07.05.2015 - 25.06.2015 (data introducerii cererii de chemare în judecată).

Astfel, taxa de timbru urma a se reduce proporţional cu valoarea penalităţilor de întârziere, rezultând o sumă de cel mult 13.962.45 RON.

Validarea calcului făcut de instanţa de apel, fără a efectua verificări cu privire la veridicitatea acestuia prin raportare la dispoziţiile legale imperative ale C. proc. civ. sunt motive de casare ce se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului cu consecinţa modificării în parte a deciziei atacate în sensul reducerii cuantumului taxei de timbru şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă SN AEROTORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimatei SN AEROTORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A., formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Preliminar, Înalta Curte va stabili premisele analizei de nelegalitate care va fi efectuată în această etapă procesuală, pe baza motivelor de recurs susţinute de către pârâtele Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Timişoara.

Prin acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată la 25.04.2016, reclamanta SN AEROTORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A. a solicitat obligarea pârâtelor la plata debitului principal de 1.021.155,39 RON şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, respectiv suma de 2.053.441,54 RON (calculată de la data încheierii contractului până la 31.03.2016, conform Situaţiei calcul dobânzi pentru perioada 01.07.2009-30.04.2016), reclamanta achitând o taxă de timbru în sumă de 34.350,96 RON.

Prin decizia de casare nr. 947 din 7 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015 a fost admis recursul declarat de recurentele-pârâte împotriva deciziei civile nr. 677/A/23.10.2017, pe care a casat-o în parte, numai în ceea ce priveşte apelul declarat de pârâte şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel, menţinând dispoziţia de respingere a apelului reclamantei.

În considerentele deciziei de casare cu trimitere se menţionează că în rejudecarea apelului pârâtelor, instanţa de rejudecare va avea în vedere precizarea reclamantei în sensul renunţării la pretenţiile constând în diferenţele de chirie pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2016 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii, la care se adaugă TVA, precum şi influenţa acestui act asupra penalităţilor de întârziere aferente acestor pretenţii.

S-a mai menţionat că instanţa de rejudecare va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în primă instanţă, prin raportare la valoarea pretenţiilor admise.

Prin decizia recurată, instanţa de apel în rejudecare a luat act de renunţarea la judecata petitului având ca obiect plata debitului restant de la 01.04.2016 şi până la rămânerea definitivă a soluţiei din prezentul dosar şi a obligat recurentele-pârâte la plata sumei de 19.329 de RON, în loc de 34.348,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

Prin recursul formulat, recurentele-pârâte invocă, făcând referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. prin adoptarea soluţiei privind cheltuielile de judecată, precum şi a dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod şi a jurisprudenţei CEDO.

Astfel, se arată că prin hotărârea recurată instanţa de apel în mod greşit a stabilit suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată la 19.329 de RON, validând calculul făcut de intimata-reclamantă, fără a face verificări, calculând taxa de timbru la valoarea totală a penalităţilor de întârziere.

Aceste critici nu sunt fondate.

Potrivit art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., "când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată (...)".

În ipoteza în care sunt admise numai în parte pretenţiile ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, este necesar ca instanţa să acorde celui care a câştigat procesul numai partea din cheltuielile de judecată proporţională cu pretenţiile admise.

Cenzurarea legalităţii hotărârii pronunţate din perspectiva modului în care instanţa a determinat cuantumul cheltuielilor de judecată, se rezumă la a verifica aplicarea prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentelor, în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ., stabilind cuantumul cheltuielilor de judecată în raport cu valoarea pretenţiilor admise.

Restul criticilor sub aspectul determinării modului de calcul al cheltuielilor de judecată reprezintă aspecte de temeinicie, or, controlul judiciar realizat în calea extraordinară de atac a recursului este limitat la verificarea legalităţii deciziei recurate, relevant în acest sens fiind art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de cele expuse anterior se observă că, susţinerile recurentelor-pârâte nu sunt fondate, hotărârea atacată fiind corect argumentată în fapt şi în drept, neexistând nicio contradictorialitate în motivarea soluţiei, dezlegarea dată de instanţa de apel problemelor de drept deduse judecăţii fiind pe deplin şi coerent reţinută în considerente ce nu se contrazic şi care conduc la soluţia din dispozitiv.

Este cert, raportat la cele arătate mai sus şi consemnate în considerentele hotărârii atacate, că instanţa şi-a motivat în mod corespunzător soluţia adoptată, aceasta fiind în concordanţă cu actele şi lucrările dosarului şi textele legale incidente în cauză, fiind nefondat şi motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi indicat de recurente.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că se confirmă motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentele-pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN - ROMATSA şi ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN - ROMATSA şi ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECŢIA SERVICIILOR DE NAVIGAŢIE AERIANĂ TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.