Military pension recalculation appeal inadmissible as final under labor and social insurance rules

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la 2 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020, astfel cum a fost modificată la data de 17 septembrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:

1. obligarea pârâtei Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul MAI la emiterea Situaţiei salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, la 01.01.2016, pentru recalcularea pensiei, potrivit art. 109 din Legea nr. 223/2015, în formularea în vigoare la 01.01.2016 şi pentru actualizarea pensiei, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 223/2015, în formularea în vigoare până la 14.09.2017, respectiv la data de 01.08.2016, conform O.U.G. nr. 57/2015 şi O.U.G. nr. 43/2016 şi la data de 30.06.2017, conform Legii nr. 152/2017, pentru componentele salariul de funcţie şi salariul gradului profesional, în raport de evoluţia legislativă a salarizării poliţiştilor din 01.01.2010 la 30.06.2017.

2. obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la:

a) recalcularea şi actualizarea pensiei potrivit aspectelor precizate, cu aplicarea şi la nivelul salarizării militarilor în activitate, faţă de pensia aflată în plată de care beneficiază, prin majorarea cuantumului celor două componente, respectiv al salariului de funcţie de 1135 RON şi al salariului gradului profesional de 356 RON, conform pct. l, pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii cererii, respectiv de la data de 30.06.2017.

b) plata diferenţelor dintre sumele plătite şi cele rezultate în urma recalculării potrivit lit. a), începând cu 30.06.2017, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală raportat la data exigibilităţii fiecărei sume lunare până la plata efectivă.

c) comunicarea modului de calcul al drepturilor cu evidenţierea diferenţelor dintre drepturile plătite şi cele menţionate la lit. a) - pentru drepturile de pensie lunare brute astfel cum sunt solicitate începând cu 30.06.2017, respectiv potrivit lit. b) - pentru actualizarea diferenţelor.

Prin sentinţa civilă nr. 6034 din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia prematurităţii acţiunii, excepţiile referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a fiecărei pârâte, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile băneşti anterioare datei de 02.07.2017 şi, în consecinţă, au fost respinse aceste pretenţii ca fiind prescrise.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă în rest acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă din Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6034 din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a acţiunii la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin întâmpinările depuse de intimatele-pârâte s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI a solicitat şi aplicarea unei amenzi.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatelor, recurentul a solicitat înlăturarea susţinerilor acestora ca fiind nefondate şi admiterea recursului astfel cu a fost formulat.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6034 din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI şi DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ DIN MAI, având ca obiect recalculare pensie.

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu privind asigurări sociale.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 6685 din 20 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu poate fi primită şi nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită şi ca urmare a admiterii excepţiei se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI şi DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ DIN MAI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2022.