Judicial exclusion of shareholder and share transfer upheld; defendant's appeal inadmissible due to statutory prohibition on cassation

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12.11.2018, reclamantul A., în calitate de asociat şi administrator la B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună excluderea pârâtului din calitatea de asociat din cadrul societăţii B. S.R.L., preluarea de către reclamant a părţilor sociale deţinute de pârât şi continuarea activităţii societăţii cu asociat unic; a mai solicitat să oblige pârâtul să predea toate actele contabile deţinute în prezent, sub sancţiunea plăţii unei amenzii în sumă de 500 RON/zi, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 222 lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990.

La 28.12.2018 pârâtul C. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat dizolvarea societăţii B. S.R.L. şi să îi fie restituit aportul personal adus în societate, în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa nr. 16/04.05.2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea principală şi a dispus excluderea pârâtului C. din calitatea de asociat al societăţii B. S.R.L., preluarea de către reclamant a părţilor sociale deţinute de pârât şi continuarea activităţii societăţii cu asociat unic A.; a respins capătul de cerere privind predarea actelor contabile şi cererea reconvenţională; a obligat pârâtul la plata către reclamant de sumei de 2.540 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâtul.

Prin decizia nr. 668/03.11.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelurile, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul să predea reclamantului evidenţa financiar-contabilă a societăţii B. S.R.L. şi să achite reclamantului şi suma de 19.786 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a constatat că petitul având ca obiect restituirea valorii părţii proporţionale din patrimoniul social a fost anulat ca netimbrat prin încheierea din 08.04.2019; a menţinut celelalte dispoziţii şi a obligat apelantul-pârât să plătească apelantului-reclamant suma de 3.841 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a evocat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a susţinut că din motivarea lacunară a deciziei recurate nu reiese de ce instanţa a înlăturat susţinerile recurentului referitoare la restituirea valorii părţii proporţionale din patrimoniul social, adică parte din activul net contabil.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a relevat că instanţa de apel a încălcat prevederile din Legea nr. 31/1990, deoarece a făcut o gravă confuzie între aportul personal şi valoarea activului net contabil, fiind anulat capătul de cerere al cererii reconvenţionale care vizează restituirea aportului.

A mai susţinut că în cauză nu s-a ţinut cont de concluziile expertizei efectuate şi că au fost ignorate restul probelor administrate, putându-se observa că instanţa de apel nu s-a lămurit asupra pretenţiilor solicitate de către părţi şi că a făcut confuzie asupra normelor legale aplicabile.

Sub acest aspect, a relevat că instanţa de apel nu a înţeles temeiul de drept al pretenţiilor pârâtului, aspect ce rezultă din considerentele reţinute pentru respingerea cererii reconvenţionale şi din împrejurarea că acţiunea reclamantului nu este nedovedită.

În final, după prezentarea obiectivelor din expertiză şi aprecierile proprii asupra concluziilor acesteia, recurentul a susţinut că suma de 170.189,01 RON nu poate fi diminuată, întrucât reprezintă valoarea corectă a activului.

La 14.03.2022 intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

În cauză, decizia nr. 668/03.11.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunţată în apel într-un litigiu fundamentat pe dispoziţiile art. 222 lit. d), art. 223 şi art. 237 din Legea nr. 31/1990, având ca obiect excludere asociat, respectiv dizolvare societate.

Dispoziţiile art. 223 alin. (31) din Legea nr. 31/1990 prevăd că "Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", iar potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Din coroborarea dispoziţiilor anterior enunţate rezultă că pentru acţiunile vizând excludere asociat, hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Astfel, decizia nr. 668/03.11.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., context în care nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 668/03.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2022.