Labor back pay dispute; nullity of extraordinary appeal for failure to develop specific grounds of illegality against peremption decree

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 22.11.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie "Cuza Vodă" Iaşi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata diferenţelor salariale provenite din lipsa sau diminuarea cuantumului lunar aferent plăţii titlului de doctor în ştiinţe medicale începând cu 03.07.2017 şi până în prezent, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei la zi; a mai solicitat să oblige pârâtul la plata sumei de 12.500 RON, cu titlu de despăgubiri morale, conform dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 287/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 1193/16.09.2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a constatat perimată contestaţia reclamantei.

Împotriva încheierilor din 26.11.2018, 04.06.2018, 03.09.2018, 14.01.2019, 11.02.2019, 11.03.2019, 18.03.2019 ale Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi a încheierii din 10.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 a declarat recurs reclamanta, criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 2/26.01.2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, a evocat prevederile art. 416, art. 115, art. 116, art. 118 şi ale art. 139 C. proc. civ. şi a arătat că la termenul din 26.01.2022 curtea de apel a rămas în pronunţare, deşi recurenta solicitase amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise; procedând astfel, în opinia recurentei, instanţa a încălcat regulile de procedură.

În continuare, a mai relevat că prin hotărârea recurată curtea de apel a constatat perimat recursul declarat împotriva încheierilor primei instanţe, însă nu a observat că încheierea din 10.03.2020 a fost pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Evocând art. 424 C. proc. civ., a afirmat că un recurs împotriva unor încheieri premergătoare nu poate fi soluţionat tot printr-o încheiere.

A mai susţinut că judecătorul şi grefierul de şedinţă erau în stare de incompatibilitate absolută, motiv pentru care au fost recuzaţi la termenul din 10.03.2020, având în vedere că s-au antepronunţat, în sensul că au dat denumirea de încheiere, în condiţiile în care corect şi legal era decizie, în raport cu art. 424 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit recurentei, încheierea din 10.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., deoarece nu se arată dacă este executorie, supusă vreunei căi de atac ori definitivă, chestiune ce se cere a fi lămurită de către instanţa supremă.

Totodată, a mai arătat că judecătorii care au pronunţat decizia nr. 5/19.05.2020 sunt aceiaşi care au pronunţat "decizia" de la 10.03.2020, intitulată a fi încheiere cu încălcarea legii, existând astfel o incompatibilitate absolută.

Evocând dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că suspendarea termenului de perimare se menţine până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza care a stat la baza suspendării, context în care a arătat că înţelege să invoce excepţiile de nelegalitate ale deciziei recurate, încheierii din 10.03.2020 a curţii de apel, depoziţiei privind renunţarea atacării cu recurs a încheierilor invocate, lipsei de obiect a deciziei recurate, lipsei imparţialităţii justiţiei şi a nelegalităţii armelor.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că recurenta-reclamantă A. era obligată să îşi configureze criticile de nelegalitate faţă de dispoziţia de constatare a perimării recursului dispusă prin decizia atacată, respectiv nr. 2/26.01.2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Analiza memoriului de recurs relevă că recurenta nu a expus veritabile critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate care să poată fi circumscrise motivelor de recurs invocate, deoarece toate argumentele expuse în motivarea recursului reprezintă o reiterare a incidentelor procedurale cu privire la completul de judecată de la tribunal şi curtea de apel, din perspectiva recuzării şi incompatibilităţii, fiind reiterate aceleaşi afirmaţii făcute în faţa celorlalte instanţe.

Totodată, deşi a făcut trimitere la art. 418 alin. (1) C. proc. civ., referitor la suspendarea cursului perimării, recurenta a expus argumente legate de modul de soluţionare a dosarului care nu au aptitudinea de a contura nelegalitatea dispoziţiei de constatare a perimării, pe care curtea de apel a adoptat-o.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului şi indicarea unor excepţii pe care înţelege să le invoce fără a aduce o minimă argumentare în susţinerea lor, nu sunt suficiente pentru a analiza legalitatea hotărârii recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancţionată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Faţă de considerentele precedente, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2/26.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2022.