Resolution of negative jurisdictional conflict over civil claim for return of unjustified public funds under statutory alternative venue for suits against public authorities.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.T. Comuna Izvoarele a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate inexistenţa creanţei achitate nejustificat, cu titlu de fonduri nerambursabile din contractul de finanţare nr. x/19.03.2010, încheiat între părţi.

În drept, a invocat art. 33 C. proc. civ.

La 06.12.2021 reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia, în calitate de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 46/01.02.2022, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile necompetenţei sale materiale procesuale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Pentru a se hotărî astfel, a reţinut incidenţa art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prezentul litigiu vizează executarea contractului de finanţare nr. x/19.03.2010, context în care competenţa materială procesuală aparţine secţiei civile a tribunalului, iar nu secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la competenţa teritorială, a reţinut că în litigiile având ca obiect executarea unui act administrativ este aplicabil art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, text legal care nu a suferit modificări odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, şi nu prevederile C. proc. civ., cum a susţinut reclamanta.

Prin sentinţa civilă nr. 846/19.04.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a se hotărî astfel, a reţinut că la 03.04.2022 reclamanta şi-a precizat acţiunea introductivă, sens în care a indicat valoarea patrimonială a cererii - 7.804.425 RON, temeiul de drept al acţiunii - art. 35 C. proc. civ. şi cauza juridică a acesteia - inexistenţa prejudiciului în cauza penală nr. 115/P/2015, sub forma de cheltuieli nejustificate - fonduri fără drept, din contractul de finanţare nr. x/2010, subliniind că nu înţelege să îşi întemeieze acţiunea pe răspunderea contractuală, reglementată de art. 1.350 C. civ. şi că temeiul de drept vizează soluţionarea laturii civile din dosarul penal.

Ulterior, la 05.04.2022 reclamanta a arătat că acţiunea nu se întemeiază pe Legea nr. 554/2004 sau Legea nr. 101/2016, deoarece nu are ca obiect anularea unui act administrativ şi nici alte aspecte legate de respectarea obligaţiilor contractului de finanţare nr. x/2010; astfel, a subliniat că litigiul este de natură civilă, în raport cu art. 111 şi art. 35 C. proc. civ., context în care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în raport cu cele arătate de reclamantă, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016 în materie de competenţă şi că sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale.

În aceste condiţii, a reţinut incidenţa art. 111, coroborat cu art. 116 C. proc. civ. şi, având în vedere atât obiectul şi cauza juridică dedusă judecăţii, calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, cât şi instanţa învestită iniţial, respectiv cea de la sediul reclamantei, a apreciat că Tribunalului Olt, secţia Litigii cu Profesioniştii îi revine competenţa de soluţionare.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., fundamentată pe o răspundere civilă izvorâtă dintr-o faptă penală.

Fiind un litigiu de natură civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se determină în raport cu art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

Totodată, art. 116 C. proc. civ. prevede că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Or, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a optat pentru soluţionarea litigiului de către instanţa de la sediul său, situat în comuna Izvoarele, judeţul Olt.

Înalta Curte notează că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial alternativ, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2022.