Inadmissibility of cassation in social insurance disputes due to statutory exclusion of extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 25.05.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să valorifice adeverinţa nr. x/15.03.2021 emisă de B. S.R.L.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 10.06.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să valorifice adeverinţa nr. x/15.03.2021 emisă de B. S.R.L. şi să emită o nouă decizie de pensionare, care să reflecte recalcularea pensiei prin luarea în calcul a sporului de acord global începând cu luna septembrie 2015 până în luna februarie 2021, drepturi ce urmează a fi actualizate la zi la data plăţii; a mai solicitat să oblige pârâta să valorifice adeverinţa nr. x/05.02.2006, cu privire la activitatea desfăşurată în grupa de muncă a doua aferentă perioadei 09.07.1974-16.08.1984, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 19.10.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a conexat dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 2714/19.10.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis acţiunile conexate şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii de pensionare cu luarea în considerare a adeverinţelor nr. x/15.03.2021 şi nr. y/05.02.2006, începând cu data depunerii cererii la sediul pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 312/08.02.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunile conexate şi, în consecinţă, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie cu luarea în considerare a adeverinţei nr. x/15.03.2021 eliberată de B. S.R.L. şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei; a respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, a arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a Legii nr. 263/2010, fiind prejudiciat întrucât la calcularea pensiei pentru limita de vârstă nu este luat în calcul venitul realizat în perioada septembrie 2015- februarie 2021.

În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, decizia civilă nr. 312/08.02.2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunţată în apel într-un litigiu în conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare şi ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care conţin prevederea expresă că hotărârile pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acţiunea în speţă, hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Astfel, în raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 312/08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 312/08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2022.