Cassation appeal waived as acquiescence to judgment under Civil Procedure Code Arts. 463–464 in late-payment penalty dispute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) upheld the appellate decision by taking formal note of the appellant-defendant's waiver of the cassation appeal, thereby allowing the Court of Appeal's judgment, which awarded the claimant late payment penalties and a reversed discount, to become final and enforceable. The underlying dispute involved a civil commercial claim for late payment interest and penalties arising from a prior civil judgment that had obligated the defendant to pay a specific sum, which the defendant had failed to satisfy. The appellant-defendant had filed a cassation appeal arguing that the appellate court violated the principle of contradictoriness by failing to address the res judicata effect of the underlying judgment and misinterpreted Civil Code provisions regarding penalties and transfers of rights; however, the appellant subsequently filed an authenticated declaration waiving the judgment of the cassation appeal. Legally, the ICCJ applied Article 463 and Article 464 of the Code of Civil Procedure to classify the waiver as an "acquiescence to the judgment" (achieșare) rather than a waiver of the initial action under Article 406, determining that the subsequent act constituted a valid procedural disposition that rendered the appellate decision definitive.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, Articolul 406 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 463 alin. (1) C. proc. civ; Cassation appeal waived as acquiescence to judgment under Civil Procedure Code Arts. 463–464 in late-payment penalty dispute: În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 04.10.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 576.695,98 RON, compusă din sumele de 252.990 RON, reprezentând penalităţile de întârziere aferente sumei de 181.524,91 RON la plata căreia pârâta a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 3125/23.05.2016, calculate de la data scadenţei până la 18.08.2017, de 151.701,1 RON, reprezentând discountul stornat aferent sumei de 181.524,91 RON cuprinsă în sentinţa civilă nr. 3125/23.05.2016, de 64.253,59 RON, reprezentând contravaloare facturi şi de 80.282 RON, reprezentând penalităţile de întârziere aferente facturilor calculate până la 22.09.2017, precum şi în continuare, până la achitarea debitului.
La 28.03.2019, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a redus valoarea obiectului acţiunii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 332.995 RON, compusă din sumele de 212.938 RON, reprezentând penalităţile de întârziere aferente sumei de 181.524,91 RON la plata căreia pârâta a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 3125/23.05.2016, calculate de la data scadenţei până la 18.08.2017 şi de 120.057 RON, reprezentând discountul stornat aferent sumei de 181.524,91 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 929/09.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea precizată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 1286/01.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 212.938 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferentei sumei de 181.524,91 RON, şi de 120.057 RON, reprezentând discount stornat aferent sumei de 181.524,91 RON; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 7.684,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi de 3.468 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.
În motivare, a susţinut în esenţă că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, deoarece nu a pus în discuţia părţilor chestiunea privind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3125/23.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În continuare, recurenta a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 1.270, art. 1.530, art. 1.538, art. 1.566, art. 1.266 şi urm. şi ale art. . 1.315 C. civ., precum şi principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, invocând pe larg aspecte legate de fondul litigiului.
De altfel, în opinia recurentei hotărârea curţii de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
La 12.02.2021 intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, iar la 22.02.2021 a înregistrat la dosar o cerere de transmitere a calităţii sale către numitul C., ca urmare a intervenirii contractului de cesiune creanţă din 12.11.2020.
La 25.06.2021 recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere de renunţare la judecata recursului.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Prin încheierea din 08.06.2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
La 30.09.2022 recurenta-pârâtă a depus la dosar o declaraţie autentificată de renunţare la judecata recursului.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea de renunţare la judecata recursului, asupra căreia reţine următoarele:
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o achiesare la hotărârea instanţei de fond, un act de dispoziţie a recurentei ca expresie a disponibilităţii recunoscute de lege părţii, conform art. 9 C. proc. civ.
Articolul 406 C. proc. civ. reglementează condiţiile în care poate opera renunţarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziţie, iar conform alin. (5) din norma legală evocată atunci "când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".
Actul de dispoziţie în cauză nu urmează regimul art. 406 C. proc. civ., deoarece dispoziţia reglementează renunţarea la cererea de chemare în judecată, ca act începător al procedurii judiciare, iar nu renunţarea la calea de atac pe care partea a promovat-o.
Manifestarea de voinţă a recurentei-pârâte, în sensul renunţării la judecata recursului, are valenţa unei achiesări la hotărâre, în acord cu prevederile art. 463-464 C. proc. civ.
Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Având în vedere dispoziţiile legale evocate mai sus, precum şi manifestarea expresă de voinţă a recurentei-pârâte, care îmbracă formele prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acesteia la decizia civilă nr. 1286/01.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de achiesarea recurentei-pârâte B. S.R.L. la decizia civilă nr. 1286/01.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2022.