Consumer credit clauses and irreversibility of appellate decisions in consumer protection proceedings under new procedural law

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 10.03.2020, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la valoarea ratei dobânzii anuale care se face în raport cu "Rata de Bază" şi "Rata de Referinţă", care se regăsesc la art. 2.4.1 din contractul de credit, art. 2.4.1 din actul adiţional nr. x, art. 2.4.1 şi 2.4.2 din actul adiţional nr. x, art. 2.4 din actului adiţional nr. x, art. 1.2.2 şi 1.2.5 din actul adiţional nr. x, art. 1.2.2 şi 1.2.4 din actul adiţional nr. x şi art. 1.2.2 şi 1.2.4 din actul adiţional nr. x, la comisionul de acordare inserat la art. 2.6.1 din contract şi din actele adiţionale nr. x şi 3, la comisionul de administrare inserat la art. 2.6.2 din contract şi din actele adiţionale nr. x şi 3, art. 1.3.1, 1.3.2 şi 1.3.2.1 din actul adiţional nr. x, 5 şi 6, la comisionul de rambursare anticipată inserat la art. 2.6.4 din contract şi din actul adiţional nr. x şi 3, la dreptul băncii de a modifica dobânda variabilă în funcţie de "situaţia împrumutatului" şi de "condiţiile pieţei" inserat la art. 3.1.2 din contract; a mai solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 4.1 din contract, cu privire la "considerarea de către creditor a obligaţiei garantate ca fiind exigibilă în situaţia în care debitorul întreprinde orice acţiune care să pună în pericol rambursarea sumelor datorate conform contractului sau existenţa bunurilor cu care acestea sunt garantate", a cazurilor de culpă menţionate la art. 8.1 lit. (a), (b), (e) şi (i), a modificării art. 2.1.1 din contract prin actul adiţional nr. x, art. 2.1.3 din contract prin art. 2.1.3 al actului adiţional nr. x, a modificării art. 2.4.1 din contract prin art. 2.4.1 al actului adiţional nr. x, a creşterii valorii marjei fixe de la 0,5%/an conform art. 2.4.1 din contract până la valoarea de 2,79% conform art. 2.4.2 din actul adiţional nr. x; a mai solicitat constatarea inexistenţei fiecăreia şi a tuturor obligaţiilor reclamantului prevăzute în actele adiţionale nr. x, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 şi anularea acestora, restituirea sumelor încasate de pârâtă în mod nedatorat pe durata derulării contractului în temeiul clauzelor abuzive, obligaţiilor inexistente şi actelor ilegale arătate la capetele de cerere 1.1-8, la care se adaugă dobânda legală şi rata inflaţiei, întoarcerea executării silite prin anularea actelor de executare şi restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc şi, dacă va fi cazul, prin restituirea bunurilor imobile executate silit.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi ale Legii nr. 296/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 565/23.03.2021, Tribunalul Specializat Cluj a respins acţiunea reclamantei şi capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins abuzive formulat de reclamant, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantului; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 666/23.11.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Premergător, recurentul-reclamant a evocat art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi a arătat că instanţele de fond au apreciat în sensul că nu are calitatea de consumator; în acest context, nici hotărârile pronunţate nu au fost date într-o cerere în materia protecţiei consumatorului.

Totodată, potrivit recurentului, în cazul în care se constată că hotărârile instanţelor de fond au fost pronunţate într-o cerere în materia protecţiei consumatorului, atunci în mod implicit rezultă că are calitatea de consumator.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 264 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu a examinat întreg probatoriul indicat în apel şi în primă instanţă care justificau faptul că împrumutatul a acţionat în calitate de consumator în ce priveşte contractul de credit şi actele adiţionale.

A mai susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 211 C. proc. civ., deoarece a omis să cerceteze apărările din apel, cu referire la faptul că a semnat în calitate de consumator atât contractul de credit, cât şi actele adiţionale, astfel că pricina nu a fost cercetată temeinic şi legal.

În continuare, a mai relevat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci doar simple aprecieri care nu au temei sau raţiune logico-juridică.

Totodată, a subliniat că instanţa de apel a denaturat sensul şi conţinutul prevederilor legale şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reţinând în motivare o legislaţie inexistentă.

Invocând nesocotirea de către curtea de apel a regulilor de procedură, referitoare la obligaţia de a cerceta şi a se pronunţa asupra tuturor apărărilor şi capetelor de cerere, astfel cum acestea au fost formulate, recurentul a afirmat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor lucrurilor care au fost cerute, sens în care a detaliat pe larg motivele expuse în cererea de apel şi care au fost omis a fi cercetate.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 20.04.2022, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 din acelaşi Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Specializat Cluj la 10.03.2020 cu o cerere în materia protecţiei consumatorilor, fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile în materia protecţiei consumatorilor".

Întrucât obiectul recursului îl constituie o decizie pronunţată în apel, în cadrul unei cereri în materia protecţiei consumatorilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Afirmaţiile recurentului, potrivit cărora prezentul litigiu nu se înscrie în materia protecţiei consumatorului deoarece instanţele de fond au apreciat că nu are calitatea de consumator din perspectiva art. 2 din Legea nr. 193/2000, nu sunt de natură să conducă la admisibilitatea recursului.

Înalta Curte notează că regula fundamentală a legalităţii căilor de atac înscrisă în art. 457 C. proc. civ. presupune că o cale de atac poate fi exercitată numai dacă ea este prevăzută de lege, astfel încât aceasta nu ar putea fi dedusă, stabilită, acordată sau recunoscută părţii doar pe cale de interpretare, în raport cu soluţia adoptată asupra cererii în discuţie, într-o situaţie în care legea nu dispune în mod expres în acest sens.

De aceea, afirmaţiile recurentului nu pot fi primite.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 666/23.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2022.