Territorial jurisdiction for union-initiated labor claims resolved in favor of the court at the union's headquarters

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 8 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., cu sediul în Bucureşti, a solicitat, în numele şi pentru membra de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila, obligarea acestuia la plata majorărilor salariale începând cu 1 ianuarie 2021 prevăzute de Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin aplicarea art. 38 alin. (4) din aceeaşi lege, obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 1 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Anexa VI la Legea -cadru nr. 153/2017, obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamantă şi sumele în urma recalculării, începând cu 1 ianuarie 2021 în cazul capătului 1 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă până la data plăţii efective, obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamantă şi sumele rezultate în urma recalculării începând cu 1 iulie 2017, în cazul capătului 2 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi celelalte dispoziţii legale invocate în cerere.

La termenul de la 15 decembrie 2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale raportat la sediul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., la dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii şi Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Prin sentinţa civilă nr. 916 din 15 decembrie 2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a reţinut că a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu de muncă, competenţa teriorială fiind stabilită în temeiul dispoziţiilor art. 266 şi art. 269 alin. (2) Codul muncii. A mai reţinut că, în aplicarea art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi văzând Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legitimare procesuală activă în cauză are Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., competenţa teritorială aparţinând tribunalului de la sediul sindicatului reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021.

La termenul de la 25 martie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 3668 din 26 mai 2022, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Faţă de faptul că reclamanta A. are domiciliul şi locul de muncă în judeţul Brăila, instanţa a stabilit că litigiul este de competenţa Tribunalului Brăila.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Tribunalul Brăila, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila la plata unor majorări salariale, cerere formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrei de sindicat A..

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi., iar potrivit alin. (2):

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Conform alin. (3) din acelaşi act normativ: "În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, instanţa supremă constată că prin Decizia nr. 1/2013 s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Faţă de împrejurarea că sediul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. este în Bucureşti, str. x, Corp B, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2022.