Unstamped appeal annulled; refusal to reinstate employment case stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled, as unstamped, the defendant's appeal against a lower court order that had refused to reinstate the case after suspension; the appeal fee of 20 RON, set under art. 25(1)(b) of GEO 80/2013, was never paid despite notice, so the appeal was dismissed as inadmissible (art. 486(2)-(3), art. 496(1) Civil Procedure Code), leaving the lower court's refusal to reinstate in force. The underlying dispute was an employment-related civil action in which the employer claimed recovery of an overpaid expatriation allowance and damages from a former employee for breaching an addendum to an individual employment contract and internal rules, with the employee filing a counterclaim for unpaid salary; the trial court had partially granted the employer's claim (ordering repayment of €3,212.25) and dismissed the counterclaim. The appeal court had suspended proceedings under art. 242 CPC for the employee's failure to prove a criminal complaint against the employer's representative, then refused his application to reinstate the case; the appeal against that refusal was annulled for non-payment of the stamp duty.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ; Unstamped appeal annulled; refusal to reinstate employment case stands: 25(1)(b) of GEO 80/2013, was never paid despite notice, so the appeal was dismissed as inadmissible (art. 486(2)-(3), art. 496(1) Civil Procedure Code), leaving the lower court's refusal to reinstate in force. The underlying dispute was an employment-related civil action in which the employer claimed recovery of an overpaid expatriation allowance and damages from a former employee for breaching an addendum to an individual employment contract and internal rules, with the employee filing a counterclaim for unpaid salary; the trial court had partially granted the employer's claim (ordering repayment of €3,212.25) and dismissed the counterclaim. The appeal court had suspended proceedings under art. 242 CPC for the employee's failure to prove a criminal complaint against the employer's representative, then refused his application to reinstate the case; the appeal against that refusal was annulled for non-payment of the stamp duty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for sanctioning the failure to pay the stamp duty, leading to the annulment of the appeal.
Used to annul the appeal as unstamped.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 9 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. obligarea pârâtului la plata către reclamantă a următoarelor sume: 3.215,25 euro, reprezentând diferenţă valorică dintre contravaloarea indemnizaţiei de detaşare (diurnă) ce trebuia încasată de pârât şi cea încasată efectiv de acesta în lunile februarie, martie, aprilie şi mai 2019, cu consecinţa obligării la restituirea acesteia şi 3.000 euro, reprezentând daune materiale cauzate reclamantei, ca urmare a nerespectării punctului 15 din actul adiţional nr. x din 5 februarie 2019 la contractul individual de muncă nr. x din 5 februarie 2019, a clauzelor acestuia, precum şi a art. 38 din regulamentul intern, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale neachitate.
Prin sentinţa civilă nr. 482 din 9 martie 2020, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.212,25 euro, reprezentând diferenţa între indemnizaţia de detaşare cuvenită şi cea efectiv încasată de salariat, aferentă perioadei efectiv lucrate în intervalul februarie-mai 2019. A respins ca nefondate capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor materiale în sumă de 3.000 euro, cererea reconvenţională şi cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul B..
Prin încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ. întrucât pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul de a face dovada formulării plângerii penale împotriva reprezentantului societăţii reclamante, împiedicând continuarea judecăţii.
La 7 septembrie 2021, pârâtul a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a ataşat copia unei plângeri penale, fixându-se termen de judecată la 23 noiembrie 2021, cu citarea părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâtul B..
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii atacate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autorul căii de atac arată că a formulat plângere penală pentru săvârşirea de către reclamantă şi de către reprezentantul acesteia a infracţiunilor de fals şi uz de fals, constând în depunerea la dosar a unor pontaje care nu corespund realităţii, plângerea formând obiectul dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia. Menţionează că a formulat cerere de repunere pe rol, ataşând şi copia plângerii penale, s-a prezentat la termenul de la 23 noiembrie 2021, dar şedinţa a fost suspendată, fiind sesizat un posibil atentat cu bombă. Precizează că a fost nevoit să se deplaseze la Judecătoria Mangalia pentru a susţine alte cauze şi că nu a putut fi prezent atunci când dezbaterile au fost reluate şi nu a putut preciza care este stadiul plângerii penale.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs faţă de lipsa nejustificată a părţilor, legal citate, şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă întrucât potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Excepţiile de procedură, cum este şi excepţia netimbrării, sunt cele care nu pun în discuţie fondul dreptului. Mai mult decât atât, instanţa nu poate dispune niciun fel de măsuri decât dacă este legal sesizată, iar în cazul neachitării taxei judiciare de timbru, condiţia legalei sesizări a instanţei nu este îndeplinită.
Referitor la excepţia netimbrării, Înalta Curte constată că recursul are ca obiect încheierea din 23 noiembrie 2021 prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâtul B. privind judecata apelului formulat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 482 din 9 martie 2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.
Faţă de efectul produs de respingerea cererii de repunere pe rol, respectiv de menţinere a măsurii suspendării, taxa de timbru pentru exercitarea recursului se stabileşte în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 şi este de 20 de RON.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.
Înalta Curte constată că prin adresa comunicată la 23 mai 2022 la domiciliu şi prin adresa comunicată la 23 mai 2022 la domiciliul ales, recurentului-pârât i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, stabilită potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-pârât ar fi solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru sau că ar fi promovat o cerere de acordare facilităţi la plata taxei de timbru.
Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2022.