Absence of interdependence between separate labor law actions bars suspension of proceedings under Art. 413(1)(1) CPC

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 407 din 30 iunie 2020, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis în parte acţiunea reclamantului A., a anulat dispoziţia nr. 952 din 10 ianuarie 2020 şi decizia nr. 49 din 20 ianuarie 2020, ambele emise de pârâta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. şi a obligat-o pe pârâtă să îl reintegreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei nr. 952 din 10 ianuarie 2020, respectiv de director al Sucursalei Târgu-Mureş a societăţii pârâte. A mai obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite pentru exercitarea funcţiei de director sucursală la Sucursala Târgu-Mureş a societăţii pârâte şi a drepturilor salariale cuvenite pentru exercitarea funcţiei de şef serviciu la Serviciul Protecţia Mediului din cadrul Sucursalei Târgu-Mureş a societăţii pârâte, începând cu 20 ianuarie 2020 şi până la reintegrarea efectivă a reclamantului în funcţia de director sucursală.

Totodată, a obligat-o pe pârâtă să efectueze menţiunile corespunzătoare în aplicaţia REVISAL, conform celor dispuse mai sus, a respins cererea reclamantului de anulare a Adresei-Notificare nr. x din 10 ianuarie 2020, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 9 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei curţii de apel în vederea continuării judecăţii.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, a aspectelor teoretice privind cazul de suspendare reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum şi a obiectului dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, recurentul-reclamant a criticat încheierea atacată sub două aspecte, cel al nemotivării acesteia şi al aplicării greşite a textului de lege sus-indicat.

Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, a arătat că instanţa de apel nu a prezentat argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea acesteia cu privire la soluţia pronunţată.

În acest context, a afirmat că aceste considerente trebuiau să fie raportate, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte la dispoziţiile legale aplicabile şi cum încheierea recurată nu cuprinde aceste elemente, în cauză devine incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, acesta a susţinut nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva neîntrunirii cerinţelor legale pentru a se dispune măsura suspendării în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub acest aspect, a arătat, în esenţă, că raportat la obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, soluţia ce urmează a se pronunţa în acesta nu are legătură cu obiectul cauzei de faţă, prin acţiunea indicată criticându-se ocuparea postului de director de sucursală de către autorul căii de atac fără concurs; or, litigiul pendinte vizează dispoziţia nr. 952 din 10 ianuarie 2020 şi decizia nr. 49 din aceeaşi dată, emise de intimata-pârâtă, de modificare unilaterală a contractului individual de muncă încheiat cu recurentul-reclamant, prin care intimata-pârâtă a modificat unilateral funcţia acestuia.

A mai arătat că şi data introducerii acţiunii pe rolul Tribunalului Sibiu, după 11 luni din momentul revocării acestuia din funcţia de director de sucursală şi după soluţionarea cauzei în primă instanţă, în defavoarea intimatei-pârâte, conduce spre concluzia că aceasta a fost promovată pro causa, pentru a tergiversa soluţionarea prezentului dosar şi a-l împiedica pe autorul căii de atac să revină pe postul de director.

În continuare, a arătat că, şi în ipoteza admiterii acţiunii din dosarul până la soluţionarea căruia s-a suspendat judecata apelului din cauza de faţă, efectele unei asemenea hotărâri s-ar produce pentru viitor şi nu retroactiv, având în vedere regimul juridic diferit al nulităţii în dreptul muncii.

Reluând criticile sus-menţionate referitoare la obiectul celor două pricini, a subliniat că instanţa de apel nu era ţinută în niciun fel de soluţia ce s-ar pronunţa în dosarul nr. x/2020, cele două cauze neavând legătură între ele, întrucât soluţionarea lor implică verificarea unor condiţii legale diferite şi consecinţele pe care hotărârile le-ar produce sunt diferite.

La 24 mai 2021 intimata-pârâtă Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recurentul-reclamant a răspuns la întâmpinare, arătând că susţinerile din memoriul de recurs privind încălcarea de către curtea de apel a normelor de drept material se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că din eroare acest motiv nu a fost indicat în mod expres.

În opinia sa, această situaţie nu este de natură să modifice limitele învestirii instanţei de recurs, astfel cum acestea au fost stabilite prin cererea de recurs.

Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Preliminar, se cuvine menţionat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Tot cu titlu preliminar, faţă de apărarea intimatei că susţinerile autorului căii de atac care vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu au fost circumscrise în mod expres de către acesta unuia din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în momentul declarării căi de atac şi că încadrarea lor s-a realizat ulterior, prin răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte apreciază apărarea ca lipsită de temei.

Astfel, instanţa supremă reţine că indicarea motivului de recurs ulterior declarării căii de atac nu reprezintă în realitate o modificare a cazului de casare invocat, în măsura în care criticile subsumate acestuia au fost arătate prin memoriul de recurs depus în termenul legal, calificarea putând fi realizată în acest context şi de instanţă, chiar şi în lipsa indicării temeiului juridic sau a greşitei indicări a acestuia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Urmând această logică, tot în cadrul considerentelor preliminare, instanţa supremă, constatând că prin motivul de recurs circumscris de parte dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat nesocotirea dispoziţiilor art. 413 C. proc. civ., care sunt norme de procedură, nu norme de drept material, apreciază că această critică trebuie subsumată dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi va fi cercetată din această perspectivă.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura pricinii sau când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin criticile subsumate celor două motive de casare recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel nu a motivat soluţia de suspendare a judecăţii apelului declarat de Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii condiţiei referitoare la relaţia de interdependenţă dintre prezentul litigiu şi dosarul nr. x/2011.

Prevederile art. 424 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârile date de instanţa de judecată în cursul procesului se numesc încheieri.

Prin urmare, având natura unei hotărâri, încheierea va cuprinde aceleaşi elemente ca şi hotărârea finală, instanţei ce pronunţă încheierea revenindu-i obligaţia de a-şi motiva soluţia pronunţată în acord cu cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În speţă, suspendarea judecăţii s-a dispus prin încheierea de la 9 martie 2021, încheierea fiind supusă aceloraşi rigori de motivare ca restul hotărârilor judecătoreşti.

Suspendarea cursului judecăţii unui proces în temeiul dispoziţiilor art. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanţă, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Din interpretarea normei legale evocate rezultă că acest caz de suspendare imune întrunirea mai multor cerinţe legale, respectiv dezlegarea pricinii cu care este învestită instanţa în faţa căreia se invocă acest incident să depindă în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Prin urmare, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă constată îndeplinirea cerinţelor legale, are puterea de apreciere asupra utilităţii şi oportunităţii măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părţi, astfel încât măsura să nu permită exercitarea unui abuz de drept procesual al părţii care o invocă.

În speţă, obiectul dosarului nr. x/2020, în care a fost dispusă măsura suspendării, este reprezentat de cererea reclamantului A. prin care acesta solicită anularea adresei x notificare nr. x din 10 ianuarie 2020, a dispoziţei nr. 952 din aceeaşi dată şi a deciziei nr. 43 din 20 ianuarie 2020, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director sucursală la Sucursala Târgu Mureş şi trecerea sa în funcţia de şef serviciu la Serviciul Protecţia Mediului din cadrul aceleiaşi sucursale, reintegrarea în postul deţinut anterior emiterii dispoziţiei a cărei anulare o solicită, respectiv în cea de director sucursală, obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate cu dobânda legală şi cu celelalte drepturi începând cu 10 ianuarie 2020 şi până la reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei nr. 952 din 10 ianuarie 2020 şi obligarea pârâtei să efectueze menţiunile corespunzătoare în REVISAL.

Litigiul din dosarul nr. x/2020, până la soluţionarea căruia judecata procesului din dosarul nr. x/2020 a fost suspendată, vizează acţiunea reclamantei Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A,. în contradictoriu cu pârâtul A. şi are ca obiect constatarea nulităţii absolute şi desfiinţarea actului adiţional nr. x din 8 aprilie 2019 la contractul individual de muncă nr. x din 15 octombrie 2002, încheiat cu pârâtul, prin care acesta a fost desemnat în funcţia de director de sucursală, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului, în sensul restabilirii raportului de muncă existent la 2 noiembrie 2018, data încheierii actului adiţional nr. x prin care pârâtul a fost numit director interimar de sucursală şi desfiinţarea tuturor actelor subsecvente concomitente şi ulterioare actului a cărui anulare se solicită.

Pentru a dispune măsura suspendării, instanţa de apel a reţinut că soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2020 are relevanţă în soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Plecând de la aceste statuări preliminare şi de la contextul în care s-a pronunţat încheierea atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte primul motiv de casare invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. analiza încheierii atacate relevă faptul că aceasta nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., curtea de apel neindicând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată, apte să atragă incidenţa art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi care au format convingerea instanţei, aceasta reţinând, sumar, că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sibiu, secţia I civilă ar avea relevanţă asupra soluţiei din dosarul cu a cărui soluţionare este învestită.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, fiind pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În concret, instanţa de apel trebuia să prezinte argumentat care este dreptul care formează obiectul judecăţii în dosarul Tribunalului Sibiu şi în ce măsură acesta influenţa soluţionarea cauzei a cărei judecată s-a suspendat, cu luarea în analiză a susţinerilor părţilor, în mod special în contextul în care recurentul din cauza de faţă s-a opus măsurii suspendării.

Motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate, obligativitatea motivării hotărârilor constituind o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi a art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Ca urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (astfel cum a fost calificat în considerentele preliminare), analizând cele două acţiuni judiciare în comparaţie, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecării apelului în cauza 35/102/2020 este greşită, în speţă nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi dispusă.

Examinarea obiectului celor două acţiuni impune concluzia că între cele două litigii nu există nicio relaţie de interdependenţă pentru a se putea reţine existenţa unei legături între pricini şi nici că dezlegarea cauzei de faţă ar depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului care face obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2020.

Astfel, litigiul pendinte poate fi judecat independent de soluţia care se va pronunţa în dosarul nr. x/2020, de vreme ce în acest din urmă dosar se solicită anularea actului adiţional nr. x din 8 aprilie 2019 la contractul individual de muncă nr. x din 15 octombrie 2002 din perspectiva faptului că a fost desemnat în funcţia de director de sucursală fără concurs, iar în dosarul a cărui judecată a fost suspendată se contestă măsura revocării autorului căii de atac din funcţia de director de sucursală şi trecerea sa într-o funcţie inferioară, în mod unilateral de către intimata-pârâtă, prin dispoziţia nr. 952 din 10 ianuarie 2020 şi decizia nr. 43 din 20 ianuarie 2020, actele juridice ce formează obiectul celor două judecăţi fiind nu numai diferite, dar şi lipsite de legătură, ceea ce face ca efectele soluţiilor ce se vor pronunţa să nu se repercuteze în maniera impusă de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aşa fiind, măsura suspendării aplicate este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., împrejurare ce impune casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în vederea continuării judecăţii apelului.

În aceste condiţii, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) teza I, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.