Negative competence conflict in labor claim: application of special territorial jurisdiction for judicial officials versus ordinary rules based on plaintiff's workplace

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 4 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare în baza coeficientului de multiplicare 19,00 şi la plata diferenţelor salariale începând cu 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, precum şi la alocarea fondurilor necesare plăţii acestor drepturi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului muncii şi pe cele ale Legii nr. 62/2011, Legii nr. 71/2015 şi Legii nr. 293/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1852/2021 din 29 iunie 2021, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, după care a constat că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Sălişte.

A mai reţinut că în circumscripţia teritorială a parchetelor în care sunt încadraţi reclamanţii intră judeţele Sibiu, Alba şi Hunedoara, aflate în raza teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care are calitatea de pârât în prezenta cauză.

În aceste condiţii, a apreciat că atunci când reclamanţii au calitatea de procurori, iar cauza este de competenţa unei instanţe aflate în circumscripţia teritorială a parchetului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, trebuie sesizată una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

În consecinţă, constatând că Tribunalul Vâlcea se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, a declinat competenţa în favoarea acestui tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 2873 din 16 decembrie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că acţiunea nu este de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea şi nici de competenţa unei instanţe inferioare acesteia.

A mai reţinut că deşi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au calitatea de pârâţi, art. 127 alin. (21) C. proc. civ. nu este incident în cauză, deoarece acest text de lege vizează exclusiv calitatea de pârâtă a unei instanţe de judecată.

Prin urmare, constatând că locurile de muncă ale reclamanţilor erau în cadrul unor parchete din circumscripţia Tribunalului Sibiu la data introducerii acţiunii, cauza a fost declinată în favoarea acestui tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 399/2022 din 27 iunie 2022, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori, iar printre pârâţii chemaţi în judecată figurează şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În urma expunerii unor consideraţii teoretice cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Sibiu a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând cerinţele impuse de acest text de lege, Înalta Curte constată că instanţele s-au dezînvestit succesiv prin declinare, iar ultima instanţă învestită şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. Fiind ivit un conflict negativ de competenţă, se impune emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor reclamanţilor şi la plata diferenţelor salariale, fiind astfel dedus judecăţii un conflict de muncă.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

Astfel, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor de muncă revine tribunalelor.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că procurorii reclamanţi trebuie să-şi desfăşoare activitatea la parchetul de pe lângă instanţa competentă sau la parchetul de pe lângă instanţa superioară în grad instanţei competente pentru a fi aplicabil acest caz de competenţă teritorială facultativă.

Or, reclamanţii din prezenta cauză au calitatea de procurori în cadrul unor parchete de pe lângă judecătorii, unul dintre ei fiind eliberat din funcţie prin pensionare la data introducerii acţiunii, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu este aplicabil nici art. 127 alin. (21) C. proc. civ., care prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât. Aceasta deoarece printre pârâţii chemaţi în judecată figurează numai parchete de pe lângă tribunale şi curţi de apel, nu şi instanţe de judecată.

Nefiind incidente dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială facultativă, instanţa competentă teritorial se determină în baza art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Astfel, conflictele de muncă se judecată în primă instanţă de tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

Deşi reclamanţii au introdus acţiunea pe rolul Tribunalului Alba, niciunul dintre ei nu are domiciliul sau locul de muncă în circumscripţia acestui tribunal.

Dat fiind că aceştia au domiciliul şi/sau locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Sibiu, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.