Unconstitutionality exception inadmissible for lack of nexus between challenged pension recalculation provision and claim based on separate conversion statute

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 4 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să constate caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de trecere a reclamantului la pensia contributivă şi, în consecinţă, să o oblige pe pârâtă la recalcularea pensiei militare de stat în baza principiului contributivităţii şi la plata diferenţelor datorate, actualizate cu dobânda legală penalizatoare şi indicele de inflaţie, de la data scadenţei şi până la data plăţii.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 223/2015 şi art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Prin sentinţa civilă nr. 2454 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins contestaţia ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub acelaşi număr de dosar.

Apelantul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015 şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 din aceeaşi lege.

Prin decizia nr. 1016 din 6 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva încheierii din 6 aprilie 2022, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

În motivare, a susţinut că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune dacă sunt îndeplinite cerinţele instituite de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv: norma criticată să fie în vigoare, aceasta să aibă legătură cu modul de soluţionare a cauzei şi să nu fi fost declarată neconstituţională anterior.

Astfel, a învederat că art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă o normă legală în vigoare.

În continuare, a arătat că există o legătură între dispoziţia legală criticată şi modul de soluţionare a cauzei.

În concret, a subliniat că în cazul declarării neconstituţionalităţii normei criticate în raport cu principiul neretroactivităţii, atunci pensiile stabilite şi plătite în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în temeiul O.U.G. nr. 1/2011 şi aprobate prin Legea nr. 165/2011, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 şi cele stabilite în baza Legii nr. 80/1995 nu ar mai fi recalculate şi actualizate în condiţiile Legii nr. 223/2015, ci s-ar aplica pensia contributivă stabilită în condiţiile Legii nr. 119/2010.

A mai arătat că norma criticată nu a fost declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a instanţei de contencios constituţional.

Prin urmare, recurentul a apreciat că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este nelegală.

În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul susţine, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a sesizării impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, inclusiv cea referitoare la existenţa unei legături între dispoziţia legală criticată reprezentată de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi modul de soluţionare a cauzei.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune ca norma legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii, Înalta Curte reţine că reclamantul a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei de trecere a acestuia de la pensia militară de stat la pensia contributivă, în temeiul art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Reclamantul nu a contestat însă decizia nr. 144174 din 10 aprilie 2013 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, emisă în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, ce formează obiectul cererii de sesizare.

Criticile din cuprinsul contestaţiei şi reiterate prin cererea de apel au vizat aplicarea dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015, neexistând nicio referire la cele ale art. 109 alin. (1) din aceeaşi lege.

De altfel, analiza instanţelor devolutive a vizat interpretarea dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015, fără a fi evocate prevederile art. 109 alin. (1) din aceeaşi lege în considerentele hotărârilor pronunţate asupra fondului.

În acest context, Înalta Curte reţine că norma de la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu are legătură cu modul de soluţionare a cauzei.

Prin urmare, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 este legală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva încheierii din 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.