Exclusion of extra ordinary appeal in consumer protection cases under Article 483(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 6 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi D. S.A., solicitând instanţei să dispună următoarele:

1. constatarea caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 2 pct. 2.2 din Condiţiile speciale de creditare raportat la art. III alin. (6) din Condiţiile generale de creditare la contractul de credit nr. x din 11 iunie 2008, modificat şi completat prin actele adiţionale, precum şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor percepute în temeiul acestei clauze;

2. constatarea caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 2 pct. 2.3 din Condiţiile speciale de creditare raportat la art. III alin. (7) din Condiţiile generale de creditare la contractul de credit şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6.272,7 CHF;

3. constatarea caracterul abuziv al clauzei de risc valutar stipulată la art. IV alin. (1) şi (3) din Condiţiile generale de creditare la contractul de credit şi obligarea pârâtelor la stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/Ron la valoarea cursului de la data încheierii contractului şi la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar;

4. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor percepute în temeiul clauzelor contestate, de la data perceperii şi până la data restituirii lor.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 1128/2021 din 2 iunie 2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. S.A. cu privire la petitele având ca obiect restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive şi plata dobânzii legale aferente, după data cesiunii de creanţă; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis în parte acţiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 2 pct. 2.2 şi 2.3 din Condiţiile speciale de creditare raportat la art. III alin. (6) şi (7) din Condiţiile generale de creditare la contractul de credit nr. x din 11 iunie 2008, modificat prin actele adiţionale, referitoare la dobânda penalizatoare de 15 puncte procentuale pe an peste dobânda legală şi la comisionul de acordare de 1% din valoarea totală a creditului; a obligat-o pe pârâta C. S.A. la restituirea către reclamanţi a sumei de 6.272,70 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare şi a sumelor încasate cu titlu de dobândă penalizatoare până la data cesiunii de creanţă, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume de la data perceperii lor şi până la data restituirii; a obligat reclamanţii la plata către pârâta C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri atât reclamanţii, cât şi pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 83/2022 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelurile declarate împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs.

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că acţiunea a fost introdusă la 6 noiembrie 2019, după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel aplicabile modificările operate prin această lege inclusiv în privinţa regimului juridic al căilor de atac, conform art. 24 raportat la art. 27 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (…)."

Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel; printre aceste litigii figurează şi cele din materia protecţiei consumatorilor.

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reţine că reclamanţii au învestit instanţele cu o acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractul de credit nr. x din 11 iunie 2008 şi actele adiţionale aferente, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Aşadar, obiectul şi temeiul juridic al acţiunii relevă că prezentul proces se circumscrie materiei protecţiei consumatorilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum acest text de lege suprimă dreptul la recurs în procesele din materia protecţiei consumatorilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia instanţei de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimaţii-reclamanţi nu au depus dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare. Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimaţilor-reclamanţi privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 83/2022 din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea intimaţilor-reclamanţi A. şi B. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.