Consumer credit abuse action: appeal inadmissible under statutory prohibition of cassation in consumer protection matters

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 15 ianuarie 2020 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 17 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei să dispună următoarele:

1. constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate la pct. 3.2 şi 3.3 din contractul de credit nr. x din 6 iulie 2007, referitoare la comisioanele de acordare şi administrare a creditului;

2. constatarea existenţei dreptului reclamanţilor de a plăti o dobândă lunară egală cu EURIBOR la 6 luni, începând cu 21 ianuarie 2008;

3. constatarea caracterului abuziv al clauzei din actul adiţional nr. x din 19 martie 2008 prin care a fost modificată clauza de la pct. 3.3. din contractul de credit;

4. constatarea caracterului abuziv al clauzei din actul adiţional nr. x din 19 martie 2008 prin care au fost modificate valoarea şi modul de calcul ale ratei dobânzii;

5. constatarea caracterului abuziv al clauzei din actului adiţional nr. x din 2 noiembrie 2010 prin care au fost modificate tipul şi valoarea ratei dobânzii;

6. constatarea inexistenţei obligaţiilor reclamanţilor instituite prin clauzele menţionate anterior;

7. constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate la pct. 4.2 şi 6.2.1 din contractul de credit, referitoare la plata ratelor de credit în valuta în care a fost acordat împrumutul;

8. restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor contestate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 2460/2020 din 7 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1593 din 4 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul ca nefondat şi a obligat pe apelanţii-reclamanţi la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.146,24 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că acţiunea a fost introdusă la 15 ianuarie 2020, după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel aplicabile modificările operate prin această lege inclusiv în privinţa regimului juridic al căilor de atac, conform art. 24 raportat la art. 27 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (…)."

Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel; printre aceste litigii figurează şi cele din materia protecţiei consumatorilor.

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reţine că reclamanţii au învestit instanţele cu o acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractul de credit nr. x din 6 iulie 2007 şi actele adiţionale aferente, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Aşadar, obiectul şi temeiul juridic al acţiunii relevă că prezentul proces se circumscrie materiei protecţiei consumatorilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum acest text de lege suprimă dreptul la recurs în procesele din materia protecţiei consumatorilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia instanţei de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva deciziei instanţei de apel.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., va obliga pe recurenţii-reclamanţi la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.955,70 RON, constând în onorariul de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1593 din 4 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.955,70 RON către intimata-pârâtă C. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2022.