Negative conflict of jurisdiction over annulment of arbitration award resolved in favor of Court of Appeal Craiova

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, la data de 28 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., anularea sentinţei arbitrale nr. 41 din 03 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021 şi suspendarea executării acestei hotărâri.

În drept, acţiunea în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa nr. 68 din 30 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa soluţionării cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 41/3.02.2022 pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Craiova.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de anulare a hotărârii arbitrale nr. 41/3.02.2022 pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021 şi suspendarea executării acesteia, acţiune fundamentată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 612 din C. proc. civ.

Conform art. 610 C. proc. civ., competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.

Aşadar, stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cererii de anulare a hotărârii arbitrale a fost raportată de legiuitor exclusiv la locul unde s-a efectuat arbitrajul - în raport de care se stabileşte curtea de apel competentă - fiind lipsite de relevanţă orice alte aspecte referitoare la părţi sau la arbitri.

În vederea stabilirii în cauză a locului efectuării arbitrajului, Curtea a solicitat precizări Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, care prin adresa depusă la dosar a arătat faptul că arbitrajul a avut loc la Craiova, învederând că "locul arbitrajului a fost stabilit la Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 569 C. proc. civ., la solicitarea reclamantei (pag. 1 din Cererea de arbitrare), la care pârâta nu s-a opus".

În acest sens, verificând cererea de arbitrare formulată de intimata din prezenta cauză Curtea a constatat că aceasta a solicitat expres ca prezentul litigiu să fie soluţionat în Craiova. str. x x, Bl. 23B. parter judeţul Dolj- Sediul Zonal Craiova, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 569 din C. proc. civ. - conform cărora locul arbitrajului se stabileşte de părţi - susţinerile Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat sunt corecte.

De altfel, Curtea a constatat că în antetul hotărârii arbitrale contestate se menţionează "Sediul Zonal Craiova", iar la finalul acesteia se învederează expres că hotărârea a fost pronunţată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Institutionalizat - menţiuni care se coroborează cu aspectele comunicate de către acest tribunal şi care nu au fost îndreptate/modificate de către instanţa arbitrală, motiv pentru care Curtea a considerat la acel moment procesual că arbitrajul a avut loc, respectiv hotărârea arbitrală a fost pronunţată la Sediul Zonal Craiova, context în care, în raport de dispoziţiile art. 610 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a prezentei cereri de anulare a hotărârii arbitrale revine Curţii de Apel Craiova.

Curtea a mai reţinut că la dosar a fost depusă de către reclamantă decizia ICCJ, secţia a II-a civilă nr. 2365/9.11.2021, prin care instanţa supremă a soluţionat un conflict negativ de competenţă, reţinând competenţa de soluţionare a cauzei într-o speţă pretins similară în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, însă consideră că aceasta nu este aplicabilă tale quale în prezenta cauză, situaţia pendinte fiind diferită.

Astfel, în stabilirea competenţei teritoriale a Curţii de Apel Ploieşti de a soluţiona cererea de anulare a unei hotărâri pronunţate de acelaşi tribunal arbitral, instanţa supremă nu a dispus de datele menţionate anterior (respectiv precizările exprese ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat referitoare la locul desfăşurării arbitrajului şi la alegerea acestuia de către părţi), ci s-a raportat la sediul tribunalului menţionat şi la prevederile art. 41 din Regulile de procedură ale acestuia.

Or, în cadrul dispoziţiilor art. 41 teza finală, ultim precizate, se menţionează expres posibilitatea părţilor de a conveni ca arbitrajul să aibă loc în altă parte decât la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, cu acordul conducerii acestuia, situaţie incidentă în prezenta cauză şi învederată expres prin adresa la care s-a făcut referire mai sus, părţile alegând ca loc al efectuării arbitrajului Sediul Zonal Craiova, alegere care a fost însuşită, evident, de tribunalul arbitral, de vreme ce a fost de acord ca arbitrajul să se desfăşoare în locul ales de părţi şi să menţioneze acest lucru în cuprinsul hotărârii pronunţate.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă a avut în vedere şi dificultăţile de personal/de organizare ale sediilor zonale ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat şi lipsa personalităţii juridice a acestora, împrejurări care lipsesc in prezenta cauză, de vreme ce ele nu au fost învederate de către părţi sau de către tribunalul menţionat şi, oricum, ele nu sunt relevante în stabilirea competentei analizate.

Curtea a subliniat faptul că, în condiţiile organizării şedinţelor de arbitraj on-line, cum este cazul în speţă, locul desfăşurării arbitrajului nu poate fi decât cel al situării arbitrilor, respectiv al pronunţării hotărârii arbitrale, loc care în prezenta cauză se situează, fără echivoc, în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, rezultând astfel că prezenta instanţă nu este competentă teritorial să judece acţiunea în anulare cu care a fost investită.

De asemenea, Curtea a considerat că, de vreme ce în cuprinsul hotărârii arbitrale s-a consemnat expres un anumit loc al arbitrajului, reţinerea altui loc cu ocazia stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii în anularea acestei hotărâri ar presupune fie existenţa unei erori materiale, fie a desfăşurării arbitrajului şi pronunţării hotărârii în alt Ioc decât cele menţionate în cuprinsul său - împrejurare ultimă ce ar putea atrage incidenţa motivului de anulare prevăzut de art. 609 alin. (1) lit. g) (hotărârea arbitrală nu arată locul (real) al pronunţării), dar care nu se poate constata decât în urma soluţionării acţiunii.

Or, în prezenta cauză nu s-a invocat niciuna dintre cele două situaţii premisă învederate (nici chiar de către titularul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale), motiv pentru care Curtea consideră că trebuie avut în vedere locul pronunţării hotărârii arbitrale menţionat în cuprinsul său, pentru stabilirea competenţei acţiunii în anulare.

Prin urmare, ţinând seama că arbitrajul a avut loc în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, acesteia îi revine competenţa de a solicita prezentul litigiu.

2.2). La data de 04 aprilie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia II civilă, iar prin sentinţa nr. 86/2022 din 10 mai 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce vizează acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. privind anularea hotărârii arbitrale nr. 41 din data de 3 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, precum şi a cererii formulate de reclamanta A. S.A., privind suspendarea executării hotărârii arbitrale nr. 41 din data de 3 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În privinţa locului în care s-a desfăşurat arbitrajul, Curtea de Apel Craiova a constatat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat este situat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.

Totodată, potrivit art. 41 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, locul desfăşurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, excepţie făcând situaţia în care, potrivit aceluiaşi articol, părţile, cu acordul preşedintelui/vicepreşedintelui Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, pot conveni un alt loc.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, judecata în cazul litigiilor deduse Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat se desfăşoară potrivit menţionatelor Reguli, cu excepţia situaţiilor în care părţile prin convenţie arbitrală au prevăzut altfel, instanţa reţine că, în lipsa unei convenţii arbitrale încheiate între părţi, nu se poate reţine că arbitrajul a fost soluţionat în alte condiţii decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului, mai sus arătate.

De altfel, s-a mai reţinut că, în afară de solicitarea S.C. B. S.R.L., inserată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, înregistrată la tribunalul arbitral şi a menţiunii din partea finală a hotărârii arbitrale, toate celelalte înscrisuri (comunicări de acte de procedură, diverse înştiinţări provenite de la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, inclusiv comunicarea hotărârii arbitrale) aferente dosarului în care a fost adoptată hotărârea arbitrală contestată, nu sunt de natură a da de înţeles că litigiul arbitral urma să se desfăşoare sau că s-a desfăşurat în altă parte decât în locul prevăzut prin chiar Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, mai sus amintite.

Nu în ultimul rând, având în vedere că şedinţa de arbitraj urma a fi organizată on-line, dar şi că sediile zonale nu aveau coordonatori şi nici personal tehnic, Curtea a reţinut că, la momentul soluţionării cauzei, sediile zonale nu erau apte de a oferi condiţiile necesare pentru desfăşurarea unei şedinţe de arbitraj, cu atât mai mult cu cât aceasta urma a se desfăşura on-line.

Prin urmare, fără personal tehnic, necesar, de altfel, asigurării suportului aferent unei astfel de modalităţi de organizare a şedinţei de arbitraj, desfăşurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu era doar cu mult mai anevoioasă, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, nu avea nici temei legal.

Mai mult, a mai reţinut, aşa cum reiese din actul de înfiinţare a Sediului Zonal Craiova (decizia nr. 108 din 19.11.2016), acesta este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial şi financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, Curtea indicând şi faptul că aceste aspecte au fost reţinute şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia nr. 2365 din 09 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2022, în cadrul unui regulator de competenţă, a stabilit competenţa de soluţionare a unei acţiuni, similare cu aceea ce formează obiectul prezentului litigiu, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Curţii de Apel Craiova, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul are ca obiect anularea sentinţei arbitrale nr. 41 din 03 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 610 C. proc. civ., "competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul".

Acest text de lege stabileşte că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale intră în competenţa exclusivă a curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.

Ca atare, soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă presupune identificarea locului în care s-a desfăşurat arbitrajul finalizat cu pronunţarea sentinţei arbitrale nr. 41 din 03 februarie 2022 a Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la această chestiune, Înalta Curte constată că prin cererea de arbitrare ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 s-a solicitat ca litigiul arbitral să fie soluţionat la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat .

De asemenea, în dispozitivul sentinţei arbitrale s-a consemnat că aceasta a fost pronunţată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, aspect care denotă că arbitrul învestit cu soluţionarea cererii de arbitrare s-a aflat în Craiova la momentul pronunţării.

Nu în ultimul rând, potrivit răspunsului transmis în data de 16.03.2022 (ataşat pe coperta dosarului de arbitraj), Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat a precizat fără echivoc faptul că arbitrajul a avut loc în Municipiul Craiova, raportat la prevederile art. 569 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că arbitrajul a avut loc la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat.

Cum sediul acestui tribunal arbitral se află în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, rezultă că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, conform art. 610 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Curţii de Apel Craiova.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 610 din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.