Pension recalculation claims barred from cassation by exclusive appellate jurisdiction under public pensions legislation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellants' appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's decision which had rejected the claim and maintained the first-instance ruling dismissing the suit. The dispute concerned two pensioners' request for a 40% pension increase based on a parliamentary law, against the National House of Public Pensions and the Government, where the lower courts had deemed the initial claim inadmissible. The decisive legal basis was Article 155 of Law No. 263/2010, which expressly prohibits cassation appeals in pension matters, stipulating that appeals to the Court of Appeal are the final remedy; consequently, the Court held that allowing the appeal would violate the principle of legality of legal remedies and that the denial of cassation did not infringe upon the right of access to justice since the parties had already benefited from the legally provided instances.
Legislator headnote
AI generatedart. 155 din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 490 alin. (2) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; Pension recalculation claims barred from cassation by exclusive appellate jurisdiction under public pensions legislation: The dispute concerned two pensioners' request for a 40% pension increase based on a parliamentary law, against the National House of Public Pensions and the Government, where the lower courts had deemed the initial claim inadmissible. The decisive legal basis was Article 155 of Law No. 263/2010, which expressly prohibits cassation appeals in pension matters, stipulating that appeals to the Court of Appeal are the final remedy; consequently, the Court held that allowing the appeal would violate the principle of legality of legal remedies and that the denial of cassation did not infringe upon the right of access to justice since the parties had already benefited from the legally provided instances.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, explicitly cited in the dispositive to reject the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".
I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, la data de 16 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună acordarea plăţii începând cu 01.09.2020, a pensiei mărite în procent de 40%, rezultând dintr-o lege, votată cu majoritate de voturi de Parlamentul României şi aprobată de Preşedintele României.
La data de 15.02.2021, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată şi respingerea cererii reclamanţilor ca inadmisibilă şi neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 459/LM/2021 din 05 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, având ca obiect pretenţii; a admis cererea de intervenţie în interesul Guvernului, formulată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
3. Hotărârea recurată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, reclamanţii A. şi B..
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1287/2021-A din 17 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 459/LM din 05 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime; fără cheltuieli de judecată.
II. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 21.01.2022, sub nr. x/2020.
Apărarea formulată în cauză
Intimatul-intervenient accesoriu MINISTERUL MUNCII ŞI SOLIDARITĂŢII SOCIALE a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 09.03.2022, prin care, pe cale de excepţie, a invocat "nulitatea" (în realitate, inadmisibilitatea) recursului, în raport de dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 263/2010 şi art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
III. Procedura de soluţionare a recursului
Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 31 august 2020, deci, după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin rezoluţia din 11 mai 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 22 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., coroborat cu art. 155 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 1287/2021-A din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 459/LM din 05 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost menţinută în întregime.
În fapt, obiectul prezentului litigiu este dat de cererea reclamanţilor, formulată în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Guvernul României, pentru acordarea plăţii, începând cu 01.09.2020, a pensiei mărite în procent de 40%, rezultând dintr-o lege, votată cu majoritate de voturi de Parlamentul României şi aprobată de Preşedintele României.
În drept, pornind de la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevăd în mod expres faptul că "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", Înalta Curte reţine că, în forma în vigoare la data depunerii cererii de învestire a instanţei de judecată, alin. (2) al aceluiaşi text normativ statuează următoarele:
"Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Oradea este definitivă, întrucât prevederile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 înlătură în mod expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din această materie.
Aşadar, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a recursului, Înalta Curte reţine că, în considerarea celor expuse anterior, aceasta apare ca fiind întemeiată, întrucât acţiunea în faţa instanţei de fond a fost introdusă la data de 16 decembrie 2020, moment în care, erau incidente dispoziţiile care prevedeau că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamanţii neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care au înţeles să o folosească.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Deopotrivă, respingerea cererii de recurs de faţă, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurenţilor de acces la justiţie, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, în acest sens instanţa reţinând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.
Din moment ce recurenţii-reclamanţi au beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susţine că prin respingerea, ca inadmisibil, a prezentului recurs li se încalcă accesul la justiţie, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor procesual civile, definitivă, deci, împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, raportat la art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010, modificată, Înalta Curte o va admite.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1287/2021-A din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.