Insurance damages claims inadmissible on cassation due to statutory exclusion
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's decision which had previously rejected the plaintiffs' claims against an insurance company and a forced intervenor in a dispute concerning moral and material damages arising from an insurance matter. The case originated from a lawsuit filed in July 2020, making it subject to procedural laws in force at that time, specifically Law No. 310/2018, which amended the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis for the dismissal was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, as modified by the aforementioned law, which explicitly excludes judgments rendered in insurance matters from the scope of cassation appeal, rendering the appealed decision final and definitive; consequently, the court held that allowing such an appeal would violate the constitutional principle of the legality of judicial remedies and that the rejection did not infringe upon the right of access to justice since the parties had already benefited from first-instance and appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 490 alin. (2) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Insurance damages claims inadmissible on cassation due to statutory exclusion: The case originated from a lawsuit filed in July 2020, making it subject to procedural laws in force at that time, specifically Law No. 310/2018, which amended the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis for the dismissal was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, as modified by the aforementioned law, which explicitly excludes judgments rendered in insurance matters from the scope of cassation appeal, rendering the appealed decision final and definitive; consequently, the court held that allowing such an appeal would violate the constitutional principle of the legality of judicial remedies and that the rejection did not infringe upon the right of access to justice since the parties had already benefited from first-instance and appellate review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, as it explicitly excludes decisions in insurance matters from being subject to cassation appeal, rendering the appeal inadmissible.
Procedural rule applied in the dispositive context (cited in the final reasoning leading to the decision) regarding the examination of exceptions raised ex officio.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 541/A din 6 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 209/17.03.2021 pronunţate de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. S.A. şi intimatul-intervenient forţat G..
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 27 decembrie 2021, sub nr. x/2020.
III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
IV. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 11 mai 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 22 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului de faţă îl constituie decizia nr. 541/A din 6 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, obiectul cauzei vizând acordarea daunelor morale şi materiale, într-un litigiu din materia asigurărilor.
Conform art. 27 din C. proc. civ., "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
La alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:
"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite".
Modificările legislative sus-menţionate au intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 310/2018 (M. Of. nr. 1074/18 decembrie 2018), fiind pe deplin aplicabile tuturor litigiilor începute după intrarea lor în vigoare, în acord cu principiul aplicării în timp a normei de procedură, consacrat de art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Aşa cum rezultă din actele de procedură aferente judecăţii în primă instanţă, prezentul proces a fost început la data de 16 iulie 2020, data depunerii cererii de chemare în judecată, şi reprezintă un litigiu născut în materia asigurărilor.
Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Timişoara este definitivă, întrucât, prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din materia asigurărilor.
Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamanţii neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care au înţeles să o folosească.
Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în asigurarea respectării principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Deopotrivă, respingerea cererii de recurs de faţă, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurenţilor de acces la justiţie, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, în acest sens instanţa reţinând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.
Din moment ce recurenţii-reclamanţi au beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susţine că prin respingerea, ca inadmisibil, a prezentului recurs li se încalcă accesul la justiţie, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor procesual civile, definitivă, deci, împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., văzând dispoziţiile art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte o va admite şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 541/A din 06 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.