Recusal of appeal for lack of motivation: failure to substantiate cassation grounds against factual re-evaluation in real estate brokerage commission dispute

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâţilor la depunerea la dosarul cauzei a contractelor de vânzare-cumpărare sau contractele prin care terenurile prevăzute în Centralizator au fost transmise către S.C. D. S.R.L. conform Actului adiţional din 18.04.2011. De asemenea, a solicitat achitarea către reclamanta a comisionului de 2% din preţul final de vânzare a terenului agricol situat in Jud. Dolj, având suprafaţa totală de 2931 ha teren arabil, pentru serviciul de intermediere prestat conform Contractului nr. x/07.04.2011 şi a Anexei nr. 1/18.04.2011.

Reclamanta a evaluat pretenţiile provizoriu la suma de 30.000 RON.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969 alin. (1), art. 1066, art. 1069, art. 1070, art. 1073, art. 1084 C. civ. (vechiul C. civ. în vigoare la data încheierii contractului de intermediere), art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1166 şi urm. Noul C. civ.

La 11 iulie 2014, reclamanta A., în temeiul art. 204 şi urm. C. proc. civ., a depus completare a cererii de chemare în judecată în sensul că a înţeles să completeze cadrul procesual pasiv prin introducerea în calitate de pârât a doamnei E.. De asemenea, a înţeles să completeze petitul cererii prin introducerea capătului 3 de cerere cu caracter subsidiar, prin care a solicitat ca în cazul în care se va constata că E. nu avea calitatea de reprezentant a celor trei societăţi pârâte, astfel încât a încheiat contractul cu depăşirea limitelor mandatului său, să se dispună obligarea acesteia personal la plata comisionului de 2% din valoarea tranzacţiei având în vedere prevederile vechiul C. civ. cu privire la contractul de mandat, precum şi art. 374-391 Codul comercial.

Prin sentinţa nr. 298 din 30 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băileşti.

Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Dolj a fost înaintat Judecătoriei Băileşti, cauza fiind înregistrată sub număr de dosar x/2014

Prin încheierea de şedinţă din 4 iunie 2015, pronunţată de Judecătoria Băileşti, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus suspendarea, din oficiu, a oricărei proceduri şi înaintarea dosarului Curţii de Apel Craiova în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dolj şi Judecătoria Băileşti.

Prin sentinţa nr. 43 din 16 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa nr. 69 din 25 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei.

Prin decizia nr. 777 din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 69 din 25 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., a fost anulată sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la 26 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 216 din 29 septembrie 2020, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a următoarelor sume: B. S.R.L. -51.317,5 EURO, SPARD S.R.L. -20.927,5 EURO şi C. S.R.L. - 18.932,5 EURO, reprezentând comision intermediere.

A obligat pârâtele către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1505 RON taxă de timbru, iar conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâtele, în solidar, la plata către stat a sumei de 7989,52 RON, reprezentând cheltuieli avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele B. S.R.L., SPARD S.R.L. şi C. S.R.L., care au solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate şi pe cale de consecinţă, să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către intimata - reclamantă A..

Prin decizia nr. 334/2021 din 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 216 din 29 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata reclamantă A..

Pârâtele B. S.R.L., SPARD S.R.L. şi C. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 334/2021 din 27 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Recurentele-pârâte B. S.R.L., SPARD S.R.L. şi C. S.R.L. au invocat incidenţa motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

Sub un prim aspect, după o scurtă expunere a situaţiei de fapt, în argumentarea recursului, subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-pârâte susţin, în esenţă, că decizia atacată este nemotivată în ceea ce priveşte proba administrată în faţa instanţei de apel şi în raport de care nu a fost reţinut niciun considerent.

Astfel, se arată că, din lecturarea deciziei recurate şi a încheierii din 13.04.2021, se constată faptul că instanţa de apel nu a făcut nicio apreciere cu privire la proba pe care aceasta a considerat-o utilă şi a încuviinţat-o la termenul din 08.04.2021, respectiv audierea martorului F..

Or, potrivit art. 425 alin, 1 lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În opinia recurentelor, atât timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Totodată, apreciază recurentele, decizia atacată a fost pronunţată şi cu încălcarea regulilor imperative ale C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, prin ignorarea probei cu audierea martorului F. instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt încălcând rolul activ prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., în lipsa unei analize complete a probatoriilor necesare stabilirii situaţiei de fapt reale şi aflării adevărului în cauză în raport de normele legale incidente.

Administrarea probelor, în cadrul procesului civil, este strâns legată de realizarea principiului fundamental al "aflării adevărului", iar acest obiectiv procesual se reflectă perfect în sistemul probatoriu instituit prin C. proc. civ. care conţine reguli pertinente referitoare la "rolul activ al judecătorului" şi la "sarcina probei".

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele consideră că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile legale de drept material reglementate de art. 970, 977, 978, 982, 1073 C. civ., deoarece, cu ignorarea probatoriului administrat în cauză şi a clauzelor contractului de intermediere, a apreciat că intimata-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia de a intermedia vânzarea terenurilor către cumpărătorul D. S.R.L., motiv pentru care se impune atragerea răspunderii contractuale a pârâtelor.

Astfel, subliniază că prin interpretarea greşită a prevederilor contractuale, instanţa a mers pe acest raţionament greşit, ajungându-se într-o atare situaţie ca instanţa să procedeze la o aplicare eronată a prevederilor care reglementează răspunderea contractuală.

Or, intimata-reclamantă nu a intermediat tranzacţionarea terenurilor vândute, astfel cum rezultă din întreg probatoriul aflat la dosarul cauzei, cât şi din declaraţia martorului F. acordată la termenul de judecată din 13.05.2021.

Din probatoriul administrat atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel rezultă fără putinţă de tăgadă nelegalitatea soluţiei, fiind dovedit faptul că intimata - reclamantă nu a intermediat tranzacţiile imobiliare asupra acestor proprietăţi care au aparţinut recurentelor, neavând dreptul la acest comision.

Mai exact, intimata-reclamantă nu a prestat niciun serviciu de intermediere în contextul în care încheierea tranzacţiilor cu societatea D. S.R.L. a fost realizată ca urmare a relaţiilor directe pe care recurentele le-au avut cu reprezentantul acesteia, d-nul F..

Împrejurarea că intimata A. nu a intermediat aceste tranzacţii imobiliare rezultă din materialul probatoriu administrat atât în prima instanţă, cât şi în faţa instanţei de apel.

Dincolo de faptul că în hotărârea recurată s-a reţinut în mod nelegal că se impune atragerea răspunderii contractuale a recurentelor, deşi probatoriul administrat în cauză a relevat că intimata - reclamantă nu a prestat niciun serviciu de intermediere care să fi condus la vânzarea terenurilor către societatea D. S.R.L., instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului de intermediere.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este nul, întrucât dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de nelegalitate strict reglementate de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, s-a comunicat părţilor raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Recurentele-pârâte au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care au susţinut că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată şi, faţă de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii, prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. SPARD S.R.L., Înalta Curte constată că acestea au indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., fără ca aspectele relevate să se subsumeze textelor de lege indicate (încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - pct. 5; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii - pct. 6; hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - pct. 8).

Astfel, recurentele-pârâte tind la o reevaluare a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele (declaraţia martorului F. etc.) şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, în ansamblul materialului probator, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În realitate, nemulţumirea părţii este legată de faptul că instanţa de apel nu ar fi valorificat cele declarate de martorul F., în condiţiile în care prin decizia recurată sunt arătate considerentele pentru care instanţa a reţinut că acesta din urmă nu îi cunoştea pe reprezentanţii pârâtelor anterior semnării contractelor de intermediere, astfel că o atare critică nu poate face obiect de analiza în recurs, pentru că aceasta ar presupune reaprecierea probatoriului şi o nouă judecata pe fond a cauzei.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, instanţa de recurs neputând proceda la reevaluarea concludenţei acestora.

De asemenea, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat doar formal, deoarece toate criticile circumscrise acestui motiv privesc situaţia de fapt, precum şi probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, conţinutul contactului de intermediere, aşadar, aspecte de netemeinicie.

Greşita interpretare şi aplicare a anumitor dispoziţii legale (art. 970, 977, 978, 982, 1073 C. civ.), este invocată în corelaţie cu "ignorarea probatoriului administrat în cauză şi a clauzelor contractului de intermediere", fără să se susţină o argumentaţie în drept care sa situeze criticile în sfera temeiului de casare indicat.

Toate argumentele invocate de către recurentele-pârâte în cererea de recurs constituie nemulţumiri ale acestora referitoare la modul în care Curtea de Apel Craiova a soluţionat pe fond cauza şi vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanţei de recurs.

Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, conform prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. SPARD S.R.L. împotriva deciziei nr. 334/2021 din 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. SPARD S.R.L. împotriva deciziei nr. 334/2021 din 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.