Inadmissibility of extraordinary appeal against final judgment dismissing annulment of arbitral award due to pre-amendment procedural law

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 132 din 4 februarie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2013, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea şi înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 8088,18 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit H.G. nr. 186/2009, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin acţiunea în anulare trimisă prin poştă la 29 mai 2020 şi înregistrată la 2 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2020, petenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU, reprezentată de director general B., a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 132 din 4 februarie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În drept, acţiunea în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 608 lit. g) şi lit. h) C. proc. civ. şi ale art. 40 lit. e) şi lit. g) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Prin sentinţa civilă nr. 1078 din 26 octombrie 2020, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti secţiilor specializate în litigii cu profesionişti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a VI-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti la 12 februarie 2021, sub număr de dosar x/2021

Prin sentinţa civilă nr. 60F din 30 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare formulată reclamanta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 132 din 4 februarie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 60 F din 30 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Recurenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că în mod nelegal Curtea de Apel Bucureşti a reţinut faptul că noţiunea de "locul pronunţării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii.

Or, dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) sunt dispoziţii imperative, iar neinvocarea "locului pronunţării" este un element obligatoriu pentru orice hotărâre arbitrală.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Decizia nr. 98 din 05.02.2004 a C.N.A.S.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei referitor la faptul că necomunicarea hotărârii arbitrale nr. 132, într-un anumit termen nu determină desfiinţarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes, apreciază că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este inadmisibil, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri care nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, s-a comunicat părţilor raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Prin rezoluţia din data de 16 august 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ.

În condiţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. privind judecata acţiunii în anulare, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv la 3 decembrie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea de admitere a acţiunii în anulare:

"Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, o astfel de hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

În speţă, recurenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 60F din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, hotărâre cu caracter definitiv, pronunţată în condiţiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentinţă prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anulare formulată reclamanta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 132 din 4 februarie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Or, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborate cu art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., şi, prin urmare, sentinţa dată în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Prin art. 11 din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că:

"La articolul 613, alin. (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

În aceste condiţii, devine incidentă dispoziţia tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 C. proc. civ., care prevede că:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condiţiile în care procesul arbitral a început la 3 decembrie 2013, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017, fiind aplicabilă acţiunilor arbitrale introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 60F din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinţei civile nr. 60F din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.