Pension recalculation: exclusion of cassation appeal in social security disputes initiated between 2017 and 2018 under Law 2/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal declared against the appellate decision, thereby leaving the lower court's dismissal of the claim in force. The dispute involved a request to annul specific pension decisions and recalculate a social security pension, alongside a claim for moral and material damages of 100,000 RON, filed against the National House of Public Pensions, the Ministry of Labor, and the State. The decisive legal basis for the inadmissibility is the principle of legality of legal remedies (Art. 457 CPC) combined with the specific statutory prohibition on appeals in social security and labor disputes initiated between January 1, 2017, and December 31, 2018, pursuant to Article XVIII paragraph (2) of Law No. 2/2013, Article 155 of Law No. 263/2010, and Article 634 paragraph (1) point 4 CPC, which established that appellate decisions in such matters are final and definitive.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; Pension recalculation: exclusion of cassation appeal in social security disputes initiated between 2017 and 2018 under Law 2/2013: Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este inadmisibil, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri care nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2018, astfel cum a fost precizată la 21 noiembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale solicitând instanţei anularea Deciziilor nr. 185040/11.08.2011, 24.05.2018 şi 06.09.2018, recalcularea pensiei pornind de la Decizia nr. 185040/18.07.2007. Totodată, a solicitat daune morale şi materiale în cuantum de 100.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 221 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, de introducere în cauză în calitate de pârâtă a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a fost respinsă acţiunea în cauza formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinţei civile nr. 221 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 4399 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.
A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 4399 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul, susţine, în esenţă, că în ceea ce priveşte decizia atacată, instanţa de apel nu a dat dovadă de bună-credinţă, nu a ţinut cont de litera şi spiritul legii, a fost părtinitoare faţă de instituţiile statului, care i-au produs recurentului vătămări în drepturile sale constituţionale.
Susţine că instanţa de apel i-a încălcat dreptul prevăzut de art. 6 din CEDO, dreptul la un proces echitabil şi egalitate în faţa legii, dreptul la un avocat din oficiu.
Totodată, arată că instanţa nu a avut în vedere decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi hotărâri favorabile pronunţate în alte dosare.
De asemenea, consideră că instanţa nu a ţinut cont de decizia Curţii Constituţionale nr. 871/2010.
Intimatul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii recursului.
Intimatul Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Intimata Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare.
Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este inadmisibil, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri care nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 18 mai 2022, s-a comunicat părţilor raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.
Nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.
Prin rezoluţia din data de 16 august 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., care primează în faţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Casei Naţionale de Pensii Publice şi excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.
De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:
"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:
"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
Cauza dedusă judecăţii are ca obiect recalculare pensie.
În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4399 din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4399 din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE şi MINISTERUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.