Cassation appeal time-limit calculation and dismissal as late filed

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.10.2018, reclamanta A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea pârâtei SOCIETATEA B. S.R.L. la calcularea şi plata dividendelor ce i se cuvin reclamantei de la data anulării Contractului de Cesiune autentificat sub nr. x/05.11.2008 şi până la data plăţii efective, împreună cu dobânda legală şi dobânda legală penalizatoare aferente.

Pe calea acţiunii oblice, s-a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea SOCIETĂŢII C. S.R.L. la plata către reclamantă a prejudiciului egal cu dividendele pe care reclamanta ar fi trebuit să le obţină în calitate de asociat în cadrul Societăţii B. S.R.L., calculate pe baza încasărilor înregistrate prin folosirea fondului de comerţ dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare x/28.10.2010 de la Societatea B. S.R.L., din care să fie scăzute cheltuielile societăţii B. S.R.L., împreună cu dobânda legală penalizatoare aferente acestei sume, calculată de la data 28.10.2010 până la data plăţii efective.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor D., E. şi F. la plata în solidar cu SOCIETATEA C. S.R.L. a prejudiciului creat în patrimoniul reclamantei, astfel cum a fost calificat în al doilea capăt de cerere, împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestor sume, pe temeiul angajării răspunderii civile delictuale.

În ultimul capăt de cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor ocazionate de soluţionarea cauzei.

În drept, a invocat Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 67 alin. (1) şi (2), art. 1172, art. 123, în forma aplicabilă în perioada 2008 şi până la data formulării cererii de chemare în judecată, art. 373 vechiul C. proc. civ. coroborat cu articolul din C. civ., privind acţiunea oblică, art. 998 şi 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta poprie.

La data de 14.12.2018, pârâţii SOCIETATEA B. S.R.L., SOCIETATEA C., D. şi E. au formulat întâmpinare şi cerere reconventională.

Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea primelor două capete de cerere ca neîntemeiate, au invocat prescripţia dreptului de a solicita dividende anterior lunii martie 2016, cu privire la primul capăt de cerere şi respingerea capătului trei de cerere ca inadmisibil iar, în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconventională, pârâţii au solicitat dispunerea dizolvării societăţii SOCIETATEA B. S.R.L., având în vedere neînţelegerile grave între asociaţi şi lipsa organelor statuare.

Pe cale de excepţie, pârâţii au invocat excepţia prescripţiei dreptului de a solicita dividende, respectiv a "prejudiciului egal cu dividendele", anterior lunii martie 2016 (pentru profitul aferent anului 2015), iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov a respins excepţia prescripţiei formulată cu privire la capătul doi de cerere, ca neîntemeiată şi a respins excepţia inadmisibilităţii formulată cu privire la capătul 3 de cerere ca neîntemeiată. De asemenea, s-a respins cererea reconventională ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 4746 din 20/12/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Ilfov, secţia civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de A. în contradictoriu cu pârâţii SOCIETATEA B. S.R.L., SOCIETATEA C., D. şi E., ca neîntemeiată; totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 11200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, iar împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2019 au formulat apel pârâţii.

Prin încheierea din 4 iunie 2021, instanţa de apel, printre altele, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de apelanta-reclamantă şi a amânat pronunţarea pentru 11 iunie 2021.

Prin decizia nr. 1220 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de către apelanţii-pârâţi B. S.R.L., x, C., D., E., ca nefondate.

Împotriva încheierii din 4 iunie 2021 şi deciziei nr. 1220 din 25 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. a formulat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, precum şi obligarea intimaţilor la suportarea cheltuielilor de judecata efectuate cu soluţionarea prezentei cauze.

Intimaţii-pârâţi S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L.., E. şi D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este declarat în termen legal sau dacă este incidentă excepţia tardivităţii, iar, în măsura în care va trece peste aceste excepţie, va dispune asupra admisibilităţii în principiu a căi de atac.

Prin încheierea din 16 martie 2022, s-a comunicat părţilor raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimaţii-pârâţi S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L.., E. şi D. au formulat un punct de vedere, prin care au achiesat concluziilor raportului, susţinând tardivitatea recursului.

Prin rezoluţia din data de 18 mai 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ.

În condiţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei tardivităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Hotărârea recurată şi încheierea de amânare a pronunţării care face parte integrantă din hotărârea judecătorească i-au fost comunicate recurentei-reclamante A. la 12 iulie 2021, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

În condiţiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 12 iulie 2021, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 12 august 2021, joi, zi lucrătoare.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurenta a expediat prin poştă cererea de recurs, la data de 13 august 2021, astfel cum aceasta este menţionată pe ştampila de pe plicul de la dosar, fiind depăşit termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, care s-a împlinit la data de 12 august 2021.

Având în vedere că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speţă devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) din acelaşi act normativ, care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecinţa fiind aceea a pierderii de către recurentă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) şi art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iunie 2021 şi deciziei nr. 1220 din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală, va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. şi la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât E., conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iunie 2021 şi deciziei nr. 1220 din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. şi la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.