Competence for pension claim by sitting judge: Optional venue selection under Art. 127 Civil Procedure Code valid despite plaintiff’s residence elsewhere

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Alba, secţia I civilă, la data de 3 ianuarie 2022, sub dosar nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Harghita, a solicitat anularea Deciziei nr. 4353 din 18 noiembrie 2021, emisă de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei de stabilire a pensiei de serviciu.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018.

2. Prin sentinţa civilă nr. 617/2022 din 5 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut că reclamantul are domiciliul în municipiul Mirecurea Ciuc, care este situat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Harghita.

Totodată, instanţa a subliniat că reclamantul are calitatea de judecător în funcţie, însă calitatea de pârât aparţine Casei Judeţene de Pensii Harghita, iar nu Tribunalui Harghita sau altei instanţe inferioare acestuia.

Prin urmare, s-a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 din C. proc. civ., Tribunalul Alba nefiind competent teritorial să judece acest dosar. În consecinţă, s-a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalul Harghita.

3. Prin sentinţa civilă nr. 550 din 12 mai 2022, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă, complete specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, competenţa soluţionării cauzei. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei, precum şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., care prevăd o competenţă specială a instanţei, în cazurile în care au fost promovate acţiuni în justiţie de către judecători, procurori, asistenţi judiciari şi grefieri, în cauză reclamantul deţinând funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Harghita.

Instanţa a avut în vedere la pronunţarea soluţiei şi Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, precum şi Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 22 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă sau pârâtă.

Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

În mod simetric constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conţinutul constituţional al normei menţionate, Curtea şi-a extins controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituţional al acestuia. Astfel, Curtea a reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În cauza de faţă, cea de-a doua instanţă a reţinut că nu prezintă relevanţă calitatea pârâtului, ci calitatea reclamantului, care îşi desfăşoară activitate în cadrul Tribunalului Harghita în funcţia de judecător, motiv pentru care şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 14 iunie 2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte subliniază că în cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Contestatorul A., judecător în funcţie la Tribunalul Harghita la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat asigurărilor sociale, contestatorul solicitând acordarea pensiei de serviciu, cu consecinţă emiterii unei noi decizii prin care să se i se stabilească dreptul la pensie.

Potrivit art. 153 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind "deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii", iar conform prevederilor art. 152 şi art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ..."Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel (…). Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul."

Însă, Înalta Curte constată că art. 127 C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte reţine că reclamantul putea sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de judecător a reclamantului la Tribunalul Harghita.

După cum se observă, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate celei care ar fi fost competente.

Odată ce partea reclamantă şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul, această opţiune neputând fi cenzurată de instanţă din oficiu.

În consecinţă, în mod corect reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Alba, în acord cu prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul desfăşoară activitatea de judecător la Tribunalul Harghita, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.