Conflict of Jurisdiction over Consumer Credit Claim: Competence Based on Real Domicile Despite Formal Registration

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă, la data de 29 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că în Contractul de credit nr. x din 26 martie 2008, încheiat între reclamant şi C. S.A. (actualmente B. S.A.) sunt stipulate clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi anume clauza prevăzută la art. 3, pct. 3.2, din Contractul de credit, care prevede plata unui comision de acordare a facilităţii de 1,75% din valoarea totală a facilităţii, clauza prevăzută la art. 3.5 din Contractul de credit privind perceperea dobânzii penalizatoare, să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate şi, pe cale de consecinţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de acordare şi dobândă penalizatoare, iar rambursarea acestor sume să se facă începând de la data încheierii contractului şi până la momentul restituirii efective a sumelor. Totodată, s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare calculate asupra fiecărei sume plătite cu titlu de comision de acordare şi dobândă penalizatoare, de la data plăţii de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 21/1992, C. civ. de la 1864.

2. Prin sentinţa civilă nr. 26/2022 din 5 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare şi, în consecinţă, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

În motivarea soluţiei, judecătoria a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 87 C. civ., precum şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, care prevăd că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală. Raportat la aceste dispoziţii legale, prima instanţă a constatat că noţiunea de domiciliu folosită de C. proc. civ. nu poate avea altă semnificaţie decât cea care rezultă din noul C. civ., fiind indicate în acest sens şi prevederile art. 37 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

În ceea ce priveşte contractul de comodat de care se prevalează reclamantul, instanţa a reţinut că acesta îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată şi nu a unuia autentic, lipsind data certă care să îl facă opozabil altor persoane, în condiţiile art. 278 C. proc. civ. şi, în plus, adresa imobilului obiect al comodatului - str. x, jud. Cluj - nici măcar nu este cea care figurează în prezent în cartea de identitate a reclamantului, respectiv str. x.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi dosarele execuţionale pe care A. le are la BEJ D., din care rezultă că acesta are domiciliul încă din anul 2017 în Bucureşti, bd. x, vila N1-2. .

Raportat la toate aceste înscrisuri, instanţa a reţinut că la data sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul A. nu avea domiciliul în raza acestei instanţe şi, pe cale de consecinţă, nu avea posibilitatea de a se prevala de prevederile art. 116 C. proc. civ., acesta stabilindu-şi domiciliul pe raza municipiului Cluj-Napoca abia la data de 9 noiembrie 2021, ulterior sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca.

3. Prin sentinţa civilă nr. 3516/2022 din 6 aprilie 2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant şi, în consecinţă, s-a declinate competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia. S-a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul în care competenţa aparţine şi instanţei de la domiciliul consumatorului în cauzele având ca obiect constatarea nulităţii absolute, reclamantul înţelegând astfel să investească o instanţă competentă alternativ din punct de vedere teritorial cu soluţionarea cererii.

Cea de-a doua instanţă a avut în vedere, în stabilirea competenţei, domiciliul real al reclamantului-consumator, cu privire la care s-a constatat că se află în municipiul Cluj-Napoca, împrejurare dovedită prin contractul de comodat încheiat pe perioada 05.04.2021 - 05.04.2024, depus la dosar, acesta prevalând asupra domiciliului formal, care se afla în Bucureşti.

Totodată, s-a reţinut că inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Ca un argument în plus, instanţa a mai constatat că reclamantul a operat, ulterior, modificarea în actul de stare civilă, astfel cum rezultă din cartea sa de identitate eliberată la data de 09.11.2021 şi care prevede domiciliul său legal ca fiind Cluj-Napoca.

În consecinţă, instanţa a reţinut că declinarea competenţei în favoarea unei instanţe din Bucureşti, în condiţiile în care reclamantul-consumator a invocat şi dovedit că locuieşte statornic în Cluj-Napoca şi i s-ar încălca astfel dreptul la apărare, generându-se costuri suplimentare privind asigurarea apărării, ignoră în totalitate prevalenţa drepturilor consumatorului în contextul principiilor enunţate prin Legea nr. 193/2000.

4. Dosarul a fost înregistrat la 2 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca, secţia Civilă competenţa soluţioării cauzei, pentru următoarele considerente:

Litigiul este în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, având ca obiect acţiunea în constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzelor privind comisionul de acordare şi dobânda penalizatoare din contractul de credit, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit încheiate între profesionişti şi consumatori.

Potrivit regulii generale privind competenţa teritorială prevăzută la art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, raportat la calitatea părţilor, de consumator şi profesionist, precum şi la obiectul şi cauza acţiunii, se constată că este incidentă şi regula de competenţă teritorială alternativă prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, potrivit căreia, "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: ...8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul poate alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, prin urmare, potrivit acestui text legal, competenţa este alternativă, reclamantul având opţiunea între instanţa de la domiciliul pârâtei şi cea de la domiciliul său.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, la data sesizării instanţei de judecată, erau deopotrivă competente atât instanţa de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 107 C. proc. civ., cât şi instanţa competentă alternativ, de la domiciliul reclamantului, în calitate de consumator, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte domiciliul reclamantului, în calitatea sa de consumator, se reţine că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, chiar dacă la momentul sesizării instanţei acesta avea domiciliul, potrivit actelor de stare civilă, în B-dul x, nr. 2-6, Bucureşti, reclamantul locuia, în fapt, în municipiul Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din contractul de comodat încheiat pe perioada 05.04.2021 - 05.04.2024.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". Prin urmare, din punct de vedere procesual, relevant este locul unde persoana a declarat că poate fi găsită în vederea comunicării actelor de procedură potrivit declaraţiei sale.

Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul real al consumatorului.

În aceste condiţii, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 116 C. proc. civ., văzând şi art. 87 C. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.