Pension recalculation dispute; nullity of review petition for failure to allege statutory grounds under Article 509 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin contestaţia înregistrată la 18 septembrie 2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea deciziei nr. 276959/13.08.2020, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 şi obligarea intimatei la recalcularea punctajului de pensie care să includă şi veniturile indicate în adeverinţele nr. x/25.03.2019, nr. y/25.03.2019 şi 972/05.04.2019, emise de S.C. B. S.A. şi emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei. Totodată, a solicitat obligarea intimatei şi la plata către contestator a diferenţelor de pensie ce ar rezulta ca urmare a recalculării realizate şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 223 alin. (3) şi art. 453 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 7750 din 22 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, contestatorul a declarat apel.

3. Prin decizia civilă nr. 4005 din 7 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi pe fond, rejudecarea cauzei şi admiterea contestaţiei.

4. Prin decizia nr. 472 din 2 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4005/07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

5. La data de 6 mai 2022, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 472 din 2 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac.

În cuprinsul cererii, revizuentul prezintă situaţia de fapt a litigiului, fără a arăta în concret care sunt motivele de revizuire a deciziei nr. 472 din 2 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Astfel, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că decizia a cărei revizuire o cere a fost dată cu încălcarea drepturilor sale legale, în special a dreptului său la pensie.

Analizând cu prioritate condiţiile privind regularitatea formulării cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale 511 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Aplicând aceste dispoziţii legale, se constată că indicarea şi dezvoltarea motivelor de revizuire reprezintă o cerinţă obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească cererea de revizuire, cerinţă a cărei nerespectare conduce la imposibilitatea instanţei de retractare de a analiza cererea.

Instanţa învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii, numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită.

Revizuentul nu a formulat nicio critică care să vizeze vreunul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. şi care l-au determinat să iniţieze acest demers juridic.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de hotărârile pronunţate în cauză, prezentând starea de fapt a litigiului, împrejurare ce nu constituie o motivare a căii de atac în condiţiile normelor procedurale anterior menţionate, revizuentul având obligaţia să arate şi să dezvolte motivele care să poată face posibilă încadrarea cererii de revizuire în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.

Or, având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de art. 509 -513 C. proc. civ., în lipsa unor motive, Înalta Curte nu poate verifica legalitatea deciziei atacate astfel.

Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 511 alin. (4) raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 472 din 2 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 472 din 2 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.