Inapplicability of completion procedure for post-cassation court costs allocation pending remand

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra cererii, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin decizia nr. 1066 din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 224/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o noua judecată, aceleiaşi instanţe.

2. La data de 25 mai 2022, petenta A. S.A. a formulat cerere privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1066 din 10 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la plata sumei de 183.231,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs şi în apel, conform înscrisurilor justificative depuse la termenul de judecată din 10 mai 2022, compusă din 140.686,19 RON, onorariu avocaţial în recurs, 5.952,86 RON taxă judiciară de timbru aferentă cererii de recurs şi 36.591,96 RON, reprezentând onorariu avocaţial în apel.

În esenţă, s-a susţinut că Înalta Curte a omis să se pronunţe cu privire la capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea intimatei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, lipsind din dispozitivul deciziei orice referire la acest petit.

Având în vedere că prin decizia pronunţată s-a dispus admiterea cererii de recurs şi casarea hotărârii recurate, petenta a învederat că intimata B. S.A. este partea căzută în pretenţii, aceasta fiind în culpă procesuală pentru susţinerea unei poziţii procesuale nefondate, care a condus la necesitatea avansării de cheltuieli de către petentă în vederea pregătirii şi susţinerii apărărilor.

Totodată, deoarece prin decizia pronunţată, instanţa de recurs a dispus casarea hotărârii instanţei de apel, s-a subliniat că intimata trebuie să suporte inclusiv cheltuielile de judecată aferente judecăţii în apel, aceasta susţinând argumente nefondate, care au fost invalidate de către instanţa de control judiciar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 444 alin. (1), art. 447, art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1), art. 494, art. 13 alin. (1) - (3) C. proc. civ.

Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În cauză, se reţine că prin decizia nr. 1066 din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 224/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Cu ocazia dezbaterilor orale, consemnate în practicaua deciziei, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, însă, se constată că art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Înalta Curte reţine că prin casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, cauza nu a fost soluţionată.

Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor cererilor părţilor, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora din urmă fiind într-o dependenţă strictă de soluţia dată cererii de chemare în judecată şi, după caz, a altor cereri incidentale sau conexe formulate în cauză, inclusiv a cererii de apel.

Numai după soluţionarea pretenţiilor deduse judecăţii în apel se poate şti care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind partea căzută în pretenţii în înţelesul art. 453 C. proc. civ.

Ca atare, nepronunţarea instanţei de recurs asupra cheltuielilor de judecată nu constituie o omisiune posibil de îndreptat prin procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., această chestiune urmând a fi avută în vedere de instanţa de trimitere odată cu soluţionarea fondului.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., va respinge cererea de completare a dispozitivului formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. S.A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1066 din 10 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.