Motion for revision of salary-differences ruling time-barred; claim forfeited.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as time-barred the applicants' motion for revision of the appellate decision of 21 December 2021, which had partially upheld the first-instance judgment ordering the prosecutors' offices to recalculate and pay salary differences (based on a sectoral reference value) from 8 August 2016 onward, including after the entry into force of Law No. 153/2017 subject to the capping under Art. 38(6) of that law. The applicants sought revision under Art. 509(1)(8) of the Civil Procedure Code on grounds of res judicata, citing a conflicting prior definitive judgment in another case, but the Court held the one-month deadline under Art. 511(1)(8) ran from the date the appealed decision became final (21 December 2021) and expired on 21 January 2022; the motion filed on 31 January 2022 was late, triggering forfeiture under Art. 185(1) of the Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Motion for revision of salary-differences ruling time-barred; claim forfeited: 153/2017 subject to the capping under Art. 38(6) of that law. The applicants sought revision under Art. 509(1)(8) of the Civil Procedure Code on grounds of res judicata, citing a conflicting prior definitive judgment in another case, but the Court held the one-month deadline under Art. 511(1)(8) ran from the date the appealed decision became final (21 December 2021) and expired on 21 January 2022; the motion filed on 31 January 2022 was late, triggering forfeiture under Art. 185(1) of the Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the revision request late because it was filed after the one-month deadline.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bihor, secţia I civilă, la data de 1 octombrie 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadrare, raportat la un indice de valoare sectorială de 484,18 RON, de la data de 1 iulie 2015, după caz, la fiecare procuror în parte, în funcţie de data angajării şi, în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 1 iulie 2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.
2. Prin sentinţa civilă nr. 447/LM din 17 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
A fost admisă acţiunea modificată, formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, şi în consecinţă:
Au fost obligaţi pârâţii în favoarea reclamanţilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajatori ai acestora, la recalcularea indemnizaţiei de încadrare raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 8 august 2016 şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017.
Au fost obligaţi pârâţii la plata în favoarea reclamanţilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajatori ai acestora, a diferenţei dintre drepturile salariale la care sunt îndreptăţiţi şi drepturile salariale efectiv plătite, începând cu data de 8 august 2016 şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii.
3. Prin decizia civilă nr. 1394/2021-A din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-au admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei civile nr. 447/LM din 17 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că diferenţele salariale stabilite în favoarea reclamanţilor vor fi acordate şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu respectarea plafonării prevăzute de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din acest act normativ. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, la 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, revizuenţii A., B., C., D. şi E. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1394/2021-A din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Revizuenţii au susţinut că decizia civilă nr. 1394/2021-A din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, menţinută prin decizia civilă nr. 842/2021-A, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Prin urmare, s-a solicitat anularea în parte a deciziei civile a cărei revizuire se solicită şi respingerea apelurilor ca neîntemeiate.
Totodată, revizuenţii au susţinut că există autoritate de lucru judecat sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017 în privinţa salarizării lor, stabilită prin hotărârile judecătoreşti din dosarul nr. x/2018, în care s-au pronunţat sentinţa civilă nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă şi decizia civilă nr. 842/2021-A a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Intimaţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicita respingerea cererii de revizuire.
Revizuenţii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimaţi.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 720/2022-A din 27 aprilie 2022 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la data de 18 mai 2022.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a reţinut:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru ipotezele expres menţionate sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 1394/2021-A din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu sentinţa civilă nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, menţinută prin decizia civilă nr. 842/2021-A, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018
Faţă de actul de învestire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În cauză, se reţine că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă la data de 31 ianuarie 2022, potrivit ştampilei aplicate pe cererea aflată la fila x, fiind depusă personal.
Înalta Curte constată că a fost depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 1394/2021-A, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, respectiv de la data de 21 decembrie 2021, data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi s-a împlinit la 21 ianuarie 2022.
În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 31 ianuarie 2022, peste termenul de o lună instituit prin dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancţiunea decăderii, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revizuenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii C., A., E., D. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1394/2021-A din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.