Standstill of contractual interest: dismissal of nullity action for novation and sale despite alleged lack of title and derisory price

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia Civilă la data de 8 mai 2020, sub nr. x/2019*, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză: să se constate nulitatea absolută a Contractului de novaţie autentificat sub nr. x/29.09.2017 de Societatea Profesională Notarială D.; să se constate nulitatea absolută a Contractului de vânzare autentificat sub nr. x/06.10.2017 de Societatea Profesională Notarială D.; să se dispună anularea Actului de apartamentare şi partaj voluntar autentificat sub nr. x/28.03.2018 de Biroul Individual Notarial E.; să se dispună anularea Actului de apartamentare şi partaj voluntar autentificat sub nr. x/01.08.2018 de Biroul Individual Notarial E.; să se dispună anularea Actului de apartamentare şi partaj voluntar autentificat sub nr. x/01.11.2018 de Biroul Individual Notarial E.; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioara novaţiei, cu respectarea obligaţiilor prevăzute în Contractul de Asociere în Participaţiune nr. x/02.03.2017 încheiat cu paratul C..

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1246, art. 1254 C. civ., art. 194, art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9764 din 30 septembrie 2020, Judecătoria Timişoara, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş.

2. Prin sentinţa civilă nr. 419/NLP/PI din 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia lipsei de interes, invocată de cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. şi s-a respins cerea de chemare în judecată, ca lipsită de interes.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

3. Prin decizia civilă nr. 678/A din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 5.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Împotriva acestei decizii, la 21 ianuarie 2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate, admiterea apelului promovat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, casarea şi acestei din urmă hotărâri, respingerea excepţiei lipsei de interes invocate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiş, pentru ca prima instanţă să analizeze toate circumstanţele cauzei.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta-reclamantă subliniind că interesul său de a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de novaţie şi a contractului de vânzare este pe deplin justificat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 33 C. proc. civ., scopul final fiind acela de repunere a părţilor în situaţia anterioară novaţiei, cu toate consecinţele e decurg din acesta.

Totodată, s-a învederat că reţinerea de către instanţa de apel a aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 1227 C. civ. este greşită, întrucât în litigiul pendinte nu este vorba despre o imposibilitate de a executa obligaţia, ci de o succesiune de acte juridice prin care pârâţii au încălcat dispoziţiile imperative ale legii, fiind astfel necesară intervenţia instanţelor de judecată.

Cu privire la justificarea interesului în privinţa invocării nulităţii absolute a contractului de novaţie, recurenta-reclamantă a arătat că este singura persoană interesată în mod direct şi legitim, ca urmare a condiţionării de a cumpăra de la societatea pârâtă cotele de teren la un preţ majorat cu 50% faţă de înţelegerea iniţială, motivat de faptul că obligaţiile fiind asumate de o persoană juridică ar atrage consecinţa măririi taxelor plătite către stat.

Chiar şi în situaţia unei nulităţi relative, recurenta-reclamantă a precizat că justifică interesul de a formula cererea de chemare în judecată dispoziţiile legale încălcate de pârâtă la momentul încheierii celor două contracte afectând interesul său. Contractul de novaţie a fost încheiat în urma inducerii în eroare cu privire la aceste operaţiuni juridice, în condiţiile în care deţinea la momentul semnării un contract de asociere în participaţiune valabil încheiat cu persoana fizică C., proprietarul imobilului în discuţie, iar vânzarea contestată de reclamantă a survenit în vederea fraudării intereselor generale ale statului şi a intereselor societăţii reclamante, prin majorarea ulterioară a obligaţiilor sale datorate pârâtei.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, în cauză, se pune şi problema apărării interesului general ocrotit de lege, pe lângă cel personal rezultat din raporturile juridice încheiate între părţi, încălcarea normelor generale, esenţiale şi obligatorii de către pârâţi în raporturile juridice supuse judecăţii conferind acţiunii introductive un interes actual, imediat, perfect justificat în a sancţiona încălcarea dispoziţiilor legale imperative.

În privinţa Contractului de novaţie, recurenta-reclamantă a invocat nevalabilitatea obiectului actului juridic, arătând în acţiune că dreptul de proprietate a fost dobândit de pârâtă ulterior încheierii acestui contract de novaţie, prin Contractul de vânzare autentificat sub nr. x/06.10.2017, în care s-a stabilit suma de 150.000 RON ca preţ pentru 3 apartamente, preţ care în opinia recurentei nu este serios, fiind derizoriu, vânzarea fiind astfel anulabilă în condiţiile art. 1665 C. civ.. Prin urmare, motivele de nulitate în privinţa Contractului de vânzare invocate de recurentă sunt atât neseriozitatea preţului - nulitate relativă, dar şi cauza ilicită şi frauda la lege - nulitate absolută.

5. Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii, netimbrării şi nulităţii recursului pe care ulterior nu le-a mai susţinut, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică. Totodată, a solicitat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor invocate de intimată.

Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează:

Recursul recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, deşi se invocă acest motiv de nelegalitate, în realitate criticile sale se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se susţine încălcarea prevederilor art. 33 C. proc. civ., sens în care Înalta Curte va proceda la recalificarea temeiului de drept al recursului şi la verificarea criticii din această perspectivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile de la pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenta-reclamantă a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 33 C. proc. civ., referitoare la interesul său de a solicita anularea Contractului de novaţie autentificat sub nr. x/29.09.2017 de Societatea Profesională Notarială D. şi a Contractului de vânzare autentificat sub nr. x/06.10.2017 de Societatea Profesională Notarială D..

Potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Noţiunea de "interes" nu este definită în mod expres în C. proc. civ., semnifică faptul că vizează folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Prin instituirea acestei condiţii s-a urmărit evitarea acelor litigii lipsite de orice utilitate pentru parte. Cerinţa existenţei interesului trebuie întrunită nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci pe tot parcursul desfăşurării procesului, până la soluţionarea definitivă a acestuia.

Recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei lipsei de interes de către prima instanţă, soluţia fiind menţinută în apel, susţinând că a justificat interesul în privinţa solicitării de a se constata nulitatea absolută a contractului de novaţie, acesta constând în condiţionarea de a cumpăra de la societatea pârâtă a unor cote de teren la un preţ majorat cu 50% faţă de înţelegerea iniţială, motivat de faptul că obligaţiile fiind asumate de o persoană juridică ar atrage consecinţa măririi taxelor plătite către stat.

Analizând decizia recurată, se constată că instanţa de apel a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de novaţie, temeiul acestui capăt de cerere fiind nevalabilitatea obiectului contractului, deoarece la data încheierii contractului, pârâta B. S.R.L. nu era proprietarul terenului intravilan. Cu privire la contractul de vânzare intervenit între pârâtul-persoană fizică C. şi societatea B., cauza de nulitate absolută invocată a fost aceea că preţul de vânzare ar fi fost derizoriu, frauda la lege, precum şi cauza ilicită.

Prin contractul de novaţie intervenit între părţi, acestea au convenit ca obligaţiile asumate iniţial de către pârâtul C. să fie preluate în integralitate şi îndeplinite în continuare de către pârâta B. S.R.L., sens în care această din urmă societate trebuia să devină proprietarul terenului pe care s-au edificat apartamentele, pentru a putea ulterior să procedeze la vinderea terenului odată cu vânzarea apartamentelor edificate de reclamantă, adică să îşi execute obligaţiile asumate prin contractul de novaţie prin schimbare de subiect.

Prin cererea de apel, reclamanta a susţinut că justifică un interes în promovarea acţiunii în nulitate sau în anulare a unui act juridic cu motivarea că este parte contractantă şi semnatară a acestuia.

În acest context faptic, instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., cu privire la care a constatat că justificarea interesului trebuie înţeles în sensul de folos practic al celui care se adresează instanţei, în ipoteza admiterii acţiunii.

Instanţa de apel a arătat că reclamanta nu a indicat şi probat care ar fi vătămarea concretă pe care i-a produs-o contractul a cărui nulitate o solicită a fi constatată şi nici care ar fi beneficiul ori folosul practic pe care l-ar obţine.

Critica recurentei-reclamante vizând justificarea interesului cu privire la promovarea acţiunii de constatare a nulităţii absolute a contractului de novaţie, din perspectiva achitării unui preţ majorat cu 50% faţă de înţelegerea iniţială, motivat de faptul că obligaţiile fiind asumate de o persoană juridică ar atrage consecinţa măririi taxelor plătite către stat, nu poate fi analizată întrucât a fost invocată omisso medio, fiind formulată pentru prima oară în recurs, cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, recurenta-reclamantă a susţinut că justifică interesul de a demara litigiul pendinte, chiar şi în situaţia unei nulităţi relative, având în vedere că a fost indusă în eroare cu privire la operaţiunile juridice încheiate, în condiţiile în care deţinea la momentul semnării un contract de asociere în participaţiune valabil încheiat cu persoana fizică C., proprietarul imobilului în discuţie, iar vânzarea contestată de reclamantă a survenit în vederea fraudării intereselor generale ale statului şi a intereselor societăţii reclamante, prin majorarea ulterioară a obligaţiilor sale datorate pârâtei.

Totodată, recurenta-reclamantă a susţinut că, în cauză, se pune şi problema apărării interesului general ocrotit de lege, pe lângă cel personal rezultat din raporturile juridice încheiate între părţi, încălcarea normelor generale, esenţiale şi obligatorii de către pârâţi în raporturile juridice supuse judecăţii conferind acţiunii introductive un interes actual, imediat, perfect justificat în a sancţiona încălcarea dispoziţiilor legale imperative.

Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut instanţa de apel că în ipoteza unor acte juridice care aduc atingere ordinii publice ori nesocotesc dispoziţii imperative ale legii care apără ordinea de drept, legea nu deschide dreptul la acţiune oricărui subiect de drept, ci numai aceluia care dovedeşte întrunirea cerinţelor de exercitare ale acţiunii civile, respectiv: capacitate procesuală, calitate procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes determinat, adică concret, personal şi legitim, născut şi actual.

Susţinerile recurentei-reclamante cu privire la falsa reprezentare a faptului că la momentul novaţiei pârâta B. S.R.L. nu era proprietarul terenului au fost constatate ca fiind lipsite de relevanţă, cu atât mai mult cu cât, art. 1227 C. civ. prevede că un contract este valabil "chiar dacă, la momentul încheierii sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel".

Cu privire la acest considerent al instanţei de apel, recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greşită a art. 1227 C. civ., cu motivarea că, în cauză, nu este vorba despre o imposibilitate de a executa obligaţia, ci de o succesiune de acte juridice prin care pârâţii au încălcat dispoziţiile imperative ale legii, care reclamă intervenţia instanţelor de judecată.

Acest motiv de recurs, care ar putea fi încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, având în vedere că argumentarea instanţei de apel este una corectă, textul de lege indicat fiind aplicat în mod corect situaţie de fapt şi de drept reţinute de instanţa de prim control judiciar. Posibilitatea de asumare a transmiterii proprietăţii asupra unui bun al altuia este o operaţiune permisă de legislaţia civilă.

Un argument suplimentar în dovedirea interesului şi netemeiniciei acţiunii privitor la aceste aspecte este şi faptul ca pârâtul C. a transmis proprietatea imobilelor către pârâta S.C. B. S.R.L., care la rândul său şi-a îndeplinit obligaţiile în favoarea reclamantei, aceasta nefiind prejudiciată în vreun fel.

O altă critică invocată de recurenta-reclamantă se referă la preţul derizoriu al contractului de vânzare, precum şi cauza ilicită şi frauda la lege.

Sub acest aspect, se constată că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că este irelevant din perspectiva reclamantei faptul că părţile acestui contract de vânzare ar fi stabilit un preţ derizoriu, deoarece aceasta nu a avut nici de pierdut şi nici de câştigat de pe urma preţului acestei vânzări. Mai mult decât atât, instanţa de apel a constatat că interesul reclamantei, rezultat din contractul de novaţie pe care l-a consimţit, era ca noul partener contractual - pârâta B. S.R.L. - să devină proprietarul terenului, iar acest deziderat s-a produs prin contractul de vânzare încheiat între cei doi pârâţi. Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că interesul reclamantei era satisfăcut indiferent de contractul translativ de proprietate pe care părţile îl încheiau, inclusiv în ipoteza în care pârâţii ar fi consimţit o donaţie cu privire la terenul în cauză sau orice alt act juridic care să asigure transferul proprietăţii de la persoana fizică C. la persoana juridică B., noul partener contractual al reclamantei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 678/A din 16 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă împotriva deciziei civile nr. 1761/2021 din 20 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului şi în raport cu solicitarea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., conform înscrisurilor aflate la dosar la filele x şi 84.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 678/A din 16 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. să achite intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.