Peremption of cassation appeal following suspension of judgment
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) declared the appellant's appeal to be perished (barred by statute of limitations), effectively leaving the Court of Appeal’s July 9, 2020 decision—which suspended the appellant's motion to reexamine a 1,000 RON judicial fine—final and in force. The dispute arose from a procedural challenge to a suspension order issued in a civil case involving an appeal against a judgment rejecting a motion for annulment, where the appellant argued that judges were absolutely incompatible due to pending criminal proceedings. The Court found that after the judgment was suspended on December 7, 2021, the case remained inactive for more than six months due to fault attributable to the parties, without any intervening cause to interrupt the limit period. Relying on the procedural law concerning the extinction of actions, the Court applied the doctrine of peremption, concluding that the appeal failed due to the lack of continuity in procedural acts, and dismissed the appeal under Article 416 and Article 420 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 41 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ; Peremption of cassation appeal following suspension of judgment: Prin cererea formulată, petentul arată că, în fapt, prin sentinţa menţionată supusă contestaţiei s-a schimbat înţelesul lămuririi vădit neîndoielnic al acţiunii promovate în data de 21 mai 2018. În susţinerea cererii, s-au invocat dispoziţiile art. 426 alin. (3), art. 425 şi art. 503 alin. (1) raportat la art. 107 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2017, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de şedinţă din 13 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul Brăila, secţia I civilă.
Prin încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A..
2. Prin sentinţa civilă nr. 427 din 27 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în dosarul civil nr. x/2018, s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului privind constatarea nulităţii încheierii din 16 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.
3. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la 16 iulie 2018, petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 427 din 27 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin care a solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură în vederea pronunţării unei noi hotărâri neviciate.
Prin cererea formulată, petentul arată că, în fapt, prin sentinţa menţionată supusă contestaţiei s-a schimbat înţelesul lămuririi vădit neîndoielnic al acţiunii promovate în data de 21 mai 2018. În susţinerea cererii, s-au invocat dispoziţiile art. 426 alin. (3), art. 425 şi art. 503 alin. (1) raportat la art. 107 C. proc. civ.
4. Prin sentinţa civilă nr. 601 din 24 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
5. Prin decizia civilă nr. 312 din 23 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de A., împotriva sentinţei civile nr. 601 din 24 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.
În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a dispus amendarea petentului cu suma de 1.000 RON.
6. Petentul A. a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare, care însă a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.
Petentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea din 19 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, fiind menţinută măsura suspendării dispuse în cauză.
7. La data de 11 ianuarie 2021, împotriva încheierii din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat că la 24 iunie 2019 a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare, dispuse prin decizia nr. 312/2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Această cerere a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, care a avut un prim termen de judecată la 10 iulie 2019, când instanţa a suspendat judecarea cauzei. Încheierea din acea dată a fost pronunţată de instanţă cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea sa, întrucât împotriva doamnei judecător B. a fost pusă în mişcare o acţiune penală în baza art. 88 şi următoarele din Legea nr. 304/2004, aceasta fiind sub incidenţa dispoziţiilor de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că încheierea din 9 iulie 2020, recurată în prezenta cauză, a fost pronunţată cu nesocotirea situaţiei de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în care s-au aflat judecătorii B. şi C.. A arătat că doamna judecător B. se află în continuare sub incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ. privind alte cazuri de incompatibilitate.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea actelor de procedură anterioare care nu au o existenţă de sine stătătoare şi rejudecarea în fond a cauzei.
8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul, a prorogat discutarea excepţiei nulităţii recursului şi a acordat termen la 7 decembrie 2021, când a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 14 iunie 2022 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea discutării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.
La 1 iulie 2022, recurentul a formulat cerere de reluare a judecării recursului.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Înalta Curte constată că judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.