Timely filing of extraordinary appeal against absolute nullity of corporate assembly decision

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2022

Asupra cererii de recurs de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2006, la data de 21.04.2006, întemeiată în drept pe dispoziţiile dispoziţiile art. 132 (3), 162 şi 205 din Legea nr. 31/1990 R, art. 2 din Decret nr. 167/1958, art. 5 C. civ. şi art. 2 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., acţiune în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării generale Extraordinare a Acţionarilor, FN din 14.11.2003, depusă la ORC Constanţa cu cererea nr. x/17.11.2003, rezoluţia nr. 21250/25.11.2003, privind "emitere obligaţiuni conform O.U.G. nr. 118/2003"; a tuturor actelor subsecvente, cerere de înscriere menţiuni nr. 29511/17.11.2003, încheierea nr. 29.5111/17.11.2003 şi certificatul de menţiuni cu acelaşi număr.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii existenţei capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu a drepturilor procesuale pentru reclamanta A., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru persoana menţionată în acţiune ca reprezentând şi angajând legal societatea reclamantă, excepţia nulităţii acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia lipsei interesului reclamantei în promovarea acţiunii. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 59/10.01.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2006 la Tribunalul Ialomiţa, astfel că prin încheierea din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Constanţa s-a luat act de această situaţie şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomiţa.

La Tribunalul Ialomiţa cauza a fost înregistrată la data de 05.02.2007, sub nr. x/2006.

Prin încheierea din 29.05.2007, instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiilor invocate în cauză, luând act că pârâta S.C. B. S.A. Constanţa a renunţat la susţinerea excepţiilor lipsei capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu a reclamantei A.. şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului reclamantei.

Totodată, a respins ca nefondate excepţiile nulităţii acţiunii, a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a prescripţiei dreptului la acţiune şi a lipsei interesului reclamantei în promovarea acţiunii, invocate de pârâta S.C. B. S.A. Constanţa.

La data de 12.06.2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor, în calitate de reprezentant al Statului Roman a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2007, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu a Ministerului Economiei şi Finanţelor Bucureşti, în calitate de reprezentant al Statului Român, dispunând, totodată, introducerea în cauză a acestuia în calitate de intervenient.

Prin încheierea din 2 octombrie 2007, Tribunalul a constatat că Ministerul Finanţelor Publice este parte în Convenţia de emisiune de obligaţiuni ca mandatar al Guvernului României şi are calitatea de pârât astfel ca a dispus să fie citat şi în această calitate cu copie de pe cererile formulate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.04.2017 Tribunalul Ialomiţa a luat act de cererea de subrogare în drepturile şi obligaţiile reclamantei A. a C. S.A. şi a dispus citarea acesteia în calitate de reclamantă.

Prin încheierea din 25.11.2020, Tribunalul Ialomiţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei în promovarea capătului accesoriu de cerere privind nulitatea Convenţiei de emisiune de obligaţiuni din 5 decembrie 2003, invocate de pârâta S.C. B. S.A..

La termenul de judecată din data de 06.07.2021, în raport de conţinutul şi argumentele evidenţiate în cererea de intervenţie a Statului Roman prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Tribunalul a pus în discuţie calificarea acestei cereri ca fiind o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului şi a calificat cererea drept cerere de intervenţie accesorie.

Prin sentinţa civilă nr. 889/F din 20 iulie 2021, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea principală aşa cum a fost precizată ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor - reprezentat de A.J.F.P. Ialomiţa; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată; a luat act că apărătorul pârâtei S.C. B. S.A., domnul avocat D., a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată şi că pârâtul şi intervenientul nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Reclamanta S.C. C. S.A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 889/2021 şi a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive.

Pârâta B. S.A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 889/F/20.07.2021 şi împotriva încheierilor de şedinţă din 29.05.2007 şi 25.11.2020 şi a solicitat admiterea recursului, casarea încheierilor recurate, rejudecarea şi admiterea excepţiilor de inadmisibilitate, lipsei de calitate procesuală activă, lipsei de interes şi prescripţiei dreptului la acţiune pe care le-a invocat cu consecinţa modificării sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca fiind inadmisibilă, introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, lipsită de interes sau prescrisă.

Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, intervenient şi Ministerul Finanţelor, pârât, în temeiul art. 299, art. 304 alin. (1) pct. 9 si art. 304 1 din C. proc. civ. au formulat recurs împotriva încheierii de şedinţa din 06.07.2021 şi a sentinţei civile nr. 889/20.07.2021 şi a solicitat admiterea căii de atac modificarea hotărârilor recurate în sensul calificării cererii de intervenţie a Statului Roman prin intermediul Ministerului Finanţelor ca fiind o cerere de intervenţie in interes propriu.

La termenul de judecată din data de 15.02.2022, pentru considerentele arătate în practicaua încheierii de şedinţă, curtea de apel a reţinut că în cauză calea de atac ce se poate promova faţă de dispoziţile legale incidente este apelul, astfel că în acest fel au fost calificate căile de atac promovate de toate părţile.

Prin decizia civilă nr. 362/A din 28 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a luat act de renunţarea apelantului intervenient Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi apelantului pârât Ministerul Finanţelor la judecata cererii de apel formulate împotriva încheierii de şedinţa din 06.07.2021 şi împotriva sentinţei civile nr. 889/20.07.2021.

A admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierilor de şedinţă din 29.05.2007 şi din 25.11.2020 şi împotriva sentinţei civile nr. 889/F/20.07.2021, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă C. S.A., apelantul-pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor şi apelantul-intervenient Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, a schimbat în parte încheierea de şedinţă din 29.05.2007, încheierea din 25.11.2020 şi sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

A respins apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. C. S.A. ca nefondat.

La 19 mai 2022 (plic dosar recurs), împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. S.A., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii şi admiterii cererii.

În drept, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate, recurenta-reclamantă arată, în esenţă, că a devenit acţionar la pârâtă prin oferta publică de cumpărare acţiuni emisă în cadrul reglementat al Bursei de Valori Bucureşti şi a tranzacţionat de la mai mulţi vânzători interesaţi, nu numai de la SIF Transilvania cu care în cazul în speţă nu a avut nicio cesiune de drept litigios sau de altă natură care să creeze o dependenţă de tip cedent/cesionar cu preluare de drepturi şi obligaţii, aşa cum eronat reţine şi motivează instanţa de apel în decizia recurată.

Recurenta-reclamantă susţine că este un terţ interesat (persoană interesată), independent de poziţia SIF Transilvania ca participant şi votant în favoarea hotărârii AGEA din data de 14.11.2003 a cărei nulitate se cere a fi constatată, negăsindu-se în poziţia unică reţinută de curte în decizia recurată, acela de succesor al fostului acţionar al pârâtei (SIF Transilvania); afirmaţia curţii de apel că hotărârea AGEA din 14.11.2003 a fost votată în unanimitate este una incorectă şi incompletă deoarece la acea şedinţă au participat doar 96,015% din acţionari, nu a fost unanimitate a tuturor acţionarilor companiei.

Totodată, arată că este de reţinut calitatea reclamantei din cererea de chemare în judecată iniţială, anume calitatea de acţionar, iar temeiul invocat este cel stabilit prin art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; acest fapt contrazice teza invocată de curtea de apel în decizia atacată în sensul în care ar fi cesionar şi subordonat al SIF Transilvania care a votat pentru hotărârea AGEA din 14.11.2003 a cărei nulitate se cere a se constata şi că a dobândit calitatea de acţionar doar din relaţia de cesiune cu SIF Transilvania.

Consideră că instanţa de apel în mod eronat a apreciat şi analizat situaţia recurentei în raport de poziţia avută de fostul acţionar SIF Transilvania.

De aceea, recurenta-reclamantă concluzionează că, asociatul care a contribuit cu votul său favorabil la obţinerea majorităţii are calitate procesuală activă pentru a introduce acţiunea în constatarea nulităţii, deoarece acţiunea este grefată pe dreptul comun, nu pe legea specială a societăţilor comerciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile Adunării Generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, de oricare dintre acţionarii care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

Acţiunea în anulare are caracterul unei acţiuni sociale, deoarece ea este exercitată exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor şi nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit are şi consecinţe de această natură.

Ca atare, interesul recurentei-reclamante de a ataca hotărârea Adunării Generale a acţionarilor derivă din chiar calitatea sa de acţionar la societatea a cărei hotărâre o atacă; interesul reclamantei în promovarea acţiunii mai rezultă şi din aspectul potrivit căruia hotărârea AGA atacată este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri şi încălcă regula impusă prin legea societăţilor comerciale menită să protejeze interesul general al creditorilor societăţii.

Subliniază că acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a acţionarilor, întemeiată pe încălcarea unor norme de ordine publică, poate fi introdusă nu numai de către acţionarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunarea generală, ci de către oricine are un interes legitim, potrivit dreptului comun şi nu pe baza dispoziţiilor înscrise în art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Conform art. 132 alin. (3) din Legea societăţilor se vorbeşte de orice persoană interesată doar la acţiunea în constatarea nulităţii absolute deoarece, această din urmă acţiune nu mai este una specific societară, ci una de drept comun. Particularitatea scutirii de proba interesului îşi are izvorul în natura sui generis, necontractuale, a hotărârii adunării generale unde majoritatea decide, iar minoritatea se supune, cu condiţia ca decizia să fie conformă cu legea (sau cu statutul, adică legea internă a societăţii).

Intimaţii-pârâţi B. S.A. Constanţa şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

La termenul de judecată din 23 iunie 2022, Înalta Curte a respins cererea de amânare formulată de recurentă şi, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului şi, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante C. S.A. să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 30 iunie 2022, 7 iulie 2022, 14 iulie 2022 şi 21 iulie 2022.

Recurenta-reclamantă C. S.A. a depus după închiderea dezbaterilor, la 24 iunie 2022, cerere privind repunerea cauzei pe rol.

Prin cererea privind repunerea cauzei pe rol, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să angajeze un nou avocat care să o susţină şi să-i reprezinte interesele, deoarece dosarul, întins pe o perioadă de 16 ani a fost administrat de mai multe case de avocatură, obiectul dosarului este foarte complex, iar identificarea unei noi case de avocatură care să se poată apleca cu maximă atenţie asupra actelor din dosar, necesită un timp rezonabil. Consideră că prin repunerea cauzei pe rol se poate remedia eventualitatea încălcării dreptului la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 C. proc. civ. de la 1865:

"Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri."

Manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante, exprimată prin cererea privind repunerea cauzei pe rol, nu poate fi luată în considerare, fiind o cerere depusă după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise.

Dintr-un alt punct de vedere dispoziţiile art. 151 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât de aceste dispoziţii legale se poate prevala instanţa de judecată atunci când aceasta constată că sunt necesare noi lămuri. Cu alte cuvinte, această instituţie procedurală vizează deliberarea şi este pusă, în principal, la dispoziţia instanţei învestită cu soluţionarea cererii.

La termenul de judecată din data de 23 iunie 2022, Înalta Curte a pus în discuţia părţii prezente tardivitatea declarării recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.

Conform art. 301 C. proc. civ. de la 1865, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Dispoziţiile art. 101 C. proc. civ. de la 1865 prevăd modul de calcul al termenului, iar potrivit alin. (1) "Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul."

Totodată, alin. (5) al art. 101 din acelaşi cod prevede că "Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare."

În speţa dedusă judecăţii, cererea de recurs a fost depusă la data de 19 mai 2022 (data plic-fila x), fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 20 mai 2022 .

Decizia atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 20 aprilie 2022, ultima zi de formulare a recursului fiind 6 mai 2022 (vinerea).

Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel că depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Pe cale de consecinţă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada depunerii recursului promovat în termenul legal, de 15 zile de la comunicare, în condiţiile în care procesul-verbal al comunicării deciziei recurate îndeplineşte, în raport de prevederile art. 100 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, toate cerinţele legale pentru validitatea sa, astfel că acesta are aptitudinea de a fi declanşat curgerea termenului de recurs.

În consecinţă, faţă de prevederile art. 103 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 362/A din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 362/A din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. CONSTANŢA şi intimatul-intervenient STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR REPREZENTAT DE ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IALOMIŢA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iulie 2022.