Pension recovery: revision barred where res judicata exception was adjudicated in the underlying proceedings due to lack of triple identity

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 21 iulie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, revizuentul A. a solicitat anularea sentinţei civile nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Vîlcea şi a deciziei civile nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ambele în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, s-a arătat că sentinţa civilă nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Vîlcea, menţinută prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 902 din 7.09.2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1370/14.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Astfel, revizuentul a menţionat că prin sentinţa civilă nr. 902 din 07.09.2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1370/14.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a admis contestaţia formulată şi s-a anulat Decizia nr. R 169/31.08.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, aceasta fiind obligată la restituirea către contestator a sumelor reţinute din drepturile sale de pensie, în baza acestei decizii, cu dobânda legală de la data reţinerii fiecărei sume până la restituirea efectivă, iar decizia anulată vizează aceleaşi sume pretinse prin Decizia nr. R 291/28.11.2018, această din urmă decizie făcând obiectul contestaţiei respinse prin sentinţa civilă nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Vîlcea, menţinută prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2019, în cauză neanalizându-se autoritatea de lucru judecat.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 şi art. 430-431 şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe atât în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva sentinţei civile nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Vîlcea, în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ. şi s-a dispus disjungerea în privinţa acestor cereri, formându-se dosarul nr. x/2021.

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 27 din 31 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale, cauza a fost înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Piteşti.

Prin decizia civilă nr. 4573/2021 din 4 noiembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins cererea de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Vîlcea şi a deciziei civile nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ambele în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

În motivarea acestei decizii, instanţa de apel, reţinând că, faţă de dispoziţiile art. 511 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este motivată, a constatat că această cerere nu respectă cerinţele legii, fiind nulă.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., în susţinerea căreia revizuentul invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 902 din 07.09.2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea invoca acest motiv, având în vedere că revizuentul a invocat în dosarul nr. x/2020 autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile evocate, Curtea de Apel Piteşti apreciind, prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020 că obiectul primei contestaţii este diferit de cel dedus judecăţii în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei civile nr. 4573/2021 din 4 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, la data de 22 decembrie 2021, revizuentul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa anulării Deciziei nr. R 291/28.11.2018 a Casei Judeţene de Pensii Vâlcea, precum şi obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale şi 5.000 RON daune materiale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 430-431 şi următoarele, art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi decizia R.I.L. nr. 12/19.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, recurentul a arătat, în esenţă, că, în mod eronat, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat între hotărârile pronunţate în cele două dosare, respectiv dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2017, având în vedere că acestea privesc aceleaşi părţi, sunt identice ca formă şi conţinut şi se referă la aceleaşi motive de legalitate şi aceleaşi sume.

Astfel, s-a susţinut că Decizia nr. R 291/28.11.2018 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi care a făcut obiectul contestaţiei în dosarul nr. x/2021 este identică cu Decizia nr. R 169/31.08.2017 ce a fost anulată prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din acelaşi act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigenţe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecăţii realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., prin raportare la criticile deduse judecăţii prin cererea de recurs.

Criticile formulate în recurs de recurentul A. -exclusiv cele care se constituie în motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - sunt cele referitoare la greşita constatare a instanţei de revizuire a neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, condiţiile referitoare la existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

Fundamentul acestei reglementări este reprezentat de necesitatea înlăturării încălcării puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, astfel cum corect a constatat instanţa de revizuire, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Examinând modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că recurentul a învestit Tribunalul Vâlcea cu soluţionarea unei acţiuni în anularea deciziei nr. R 291/28.11.2018 emisă de Casa Judeţeană pe Pensii Vâlcea prin care s-a dispus recuperarea sumei de 5559 RON, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019

Contestatorul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de faptul că în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 907 din 07.09.2018 prin care a fost admisă contestaţia formulată de acesta împotriva deciziei nr. R 169/31.08.2017 emisă de intimată, motivat de faptul că nu a fost emisă o decizie de suspendare sau de sistare a drepturilor de pensie ale contestatorului, anterior sau concomitent emiterii deciziei de recuperare debit evocate, instanţa având în vedere decizia nr. 12/2017, pronunţată într-un recurs în intereseul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Piteşti a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurent, apreciind că obiectul primei contestaţii este diferit de cel dedus judecăţii în dosarul nr. x/2019, constatând ca fiind nefondat motivul de apel.

Într-o asemenea situaţie, în care prima hotărâre a fost invocată în cel de-al doilea proces şi instanţa a înlăturat apărarea formulată, partea nu mai poate reitera pe cale revizurii excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât se opune puterea de lucru judecat a deciziei prin care excepţia a fost analizată în cadrul celui de-al doilea proces, neputându-se statua contrariul printr-o altă hotărâre judecătorească.

Invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat presupune verificarea triplei identităţi de elemente, respectiv părţi, obiect şi cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că în mod corect s-a apreciat de către curtea de apel faptul că cerinţele legale instituite prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât în dosarele în care s-au pronunţate cele două decizii pretins contradictorii nu se verifică tripla identitate.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de revizuire, în cauză nu există identitate între cele două litigii sub aspectul obiectului, întrucât hotărârea pronunţată în primul litigiu (dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea) a privit anularea deciziei de recuperare nr. R 169/31.08.2017 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea prin care s-a dispus recuperarea sumei de 6985 RON, reprezentând drepturi de pensie încasate şi plătite necuvenit în perioadele 01.03.2016-30.11.2018 şi 01.01.2017-31.01.2017, iar cea de-a doua hotărâre pronunţată în cel de-al doilea dosar (dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Vâlcea) priveşte anularea deciziei de recuperare R 291/28.11.2018 emisă de aceeaşi intimată prin care s-a dispus recuperarea sumei de 5559 RON reprezentând drepturi de pensie încasate şi plătite necuvenit în perioada 01.04.2016-30.11.2016.

Ca atare, nu se poate reproşa instanţei de revizuire că aceasta nu ar fi aplicat în mod corect normele incidente în materia autorităţii de lucru judecat, şi nici pe cele ce reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, în raport de analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, Curtea de Apel a reţinut, în mod corect, că în judecata celei de-a doua cauze a fost discutată excepţia autorităţii de lucru judecat şi soluţionată în sensul respingerii ei, ceea ce înseamnă că desfiinţarea hotărârii date cu încălcarea autorităţii lucrului judecat nu se mai poate face pe calea revizuirii. Drept urmare, toate susţinerile recurentului pe acest aspect prezintă un caracter nefondat şi vor fi respinse ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., când a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri, a fost invocat în mod formal, deoarece criticile care vin să îl susţină pun în discuţie, de fapt, problema soluţionării autorităţii de lucru judecat în al doilea proces, chestiune antamată prin considerentele expuse anterior.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4573/2021 din 4 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII VÂLCEA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.